Dar împăratu-a-ngăduit – A opta zi când a venit – Poporului, ca napoi – La corturi – să se-ntoarcă-apoi. Cu toți l-au binecuvântat Atuncea, pe-al lor împărat, Și mulțumiți căci au văzut Tot binele ce l-a făcut Domnul, lui David, tatăl lui – Și-asemenea, poporului Lui Israel – în grabă mare, Acasă mers-a fiecare.
Psalmi 100:2 - Biblia în versuri 20142 Veseli să fiți ‘naintea Lui Și-ntotdeauna voi să știți, Cu bucurie să-I slujiți! Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 Slujiți Domnului cu bucurie, veniți înaintea Lui cu strigăte de veselie! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 Slujiți lui Iahve cu bucurie! Veniți înaintea Lui veseli și strigând! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 slujiți Domnului cu bucurie, veniți înaintea lui cu strigăte de veselie! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Slujiți Domnului cu bucurie! Veniți înaintea lui cu cântări de biruință! Onani mutuwo |
Psalmi 100:2
15 Mawu Ofanana
Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.
În urmă, Ezechia puse – Așa precum ‘nainte fuse – Pe preoți, după șirul lor Și după felul slujbelor. La fel, el i-a mai rânduit Pe cei ce-au fost de neam Levit. Atât Leviți, cât și preoți, În cete au fost puși, cu toți. Unii, de jertfe, se-ngrijeau Și-arderi de tot ei aduceau Pe-altar, sau jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire; Alții aveau, în grija lor, Conducerea cântărilor Ce pentru Domnul se-nălțau Și cari de laudă erau.
Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.
Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.
În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.
Zotsatsa