Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 10:8 - Biblia în versuri 2014

8 La pândă șade – lângă sate – Și caută, neîncetat, Să-l piardă pe nevinovat, În locuri dosnice pitit. Ai săi ochi, pe nenorocit, Întotdeauna îl pândesc Și pas cu pas îl urmăresc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 El stă în zone camuflate din apropierea locuințelor, îl omoară în locuri secrete pe omul nevinovat și își urmărește victimele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 8(29) Stă la pândă după tufișuri, ayn ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat; Ochii lui îl iscodesc pe cel nenorocit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Stă la pândă lângă sate și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice; ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 El șade în locuri de pândă prin sate, ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice. Ochii lui pândesc pe cel fără ajutor.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 10:8
14 Mawu Ofanana  

Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.


Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.


Necontenit, mă urmăresc, Mă înconjoară, mă pândesc Gândind că au să mă-ncolțească Și la pământ să mă trântească.


Cei răi se dovedesc haini. Pe văduve, orfani, străini Ei Îi ucid, zicând mereu


Nelegiuitule, nu-ntinde Curse, în care vrei a-l prinde Pe omul cel neprihănit!


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


Săgețile Ți le-ai zvârlit În capetele celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Când peste mine năvălesc Ca și furtuna, căci voiesc Să mă alunge de pe glie Cu țipete de bucurie, De parcă l-ar fi înghițit Pe cel ce e nenorocit Și e-n al său culcuș aflat.


Domnul alese, dintr-ai Săi, Pe șaptezeci. Pe-ale Lui căi, El i-a trimis să meargă-apoi, În fața Sa, doi câte doi.


Iisus, de ucenici urmat, Porni la drum și-a colindat, Prin țară: a venit la sate Și – din cetate, în cetate – La toți pe care-i întâlnea, Vestit-a Evanghelia.


Mulțimea în Sihem aflată, Adus-a niște oameni care Jafuri făceau, la drumul mare, Și i-au trimis pe munte, sus. La pândă, oamenii s-au pus, Și-i urmăreau pe cei ce trec Pe drum, voind pe-Abimelec Să-l poată prinde. Imediat, Abimelec fost-a-nștiințat De ceea ce s-a petrecut.


Saul, atunci, s-a mâniat Și pe Doeg el l-a chemat La sine și i-a poruncit: „Du-te și-omoară, negreșit, Pe-acești preoți!” Doeg s-a dus Și a făcut precum i-a spus: Optzeci și cinci de inși erau Cei cari, efodul, îl purtau, Cari, pradă morții, au căzut.


Să cercetați dar, să știți unde – Cu ai săi oameni – se ascunde. Ceva temeinic de aflați – Vă rog – de veste, să îmi dați, Căci eu am să pornesc apoi, Și am să vin până la voi, Să-l caut, fără încetare, Prin miile de fii pe care Îi are Iuda – negreșit – Până când îl voi fi găsit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa