Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 10:3 - Biblia în versuri 2014

3 Cel rău, cu pofta lui cea mare, Se va făli fără-ncetare. Cel răpitor batjocorește Pe Domnul și-L nesocotește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Cel rău se laudă cu dorințele sufletului lui. El îl binecuvântează pe cel lacom și Îl desconsideră pe Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 3(24) mem Căci nelegiuitul se laudă în dorința sufletului său, iar cel lacom [de câștig] se consideră binecuvântat de Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci cel rău se fălește cu pofta lui, iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci cel rău se fălește cu dorința sufletului său și binecuvântă pe cel lacom, el disprețuiește pe Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 10:3
40 Mawu Ofanana  

Adună-ți iar, o oaste mare, Precum fusese cea pe care Până acuma ai avut-o Și-n bătălie ai pierdut-o. Ia-ți cai și tot atâtea care, Și vom vedea cine-i mai tare, Căci următoarea bătălie Va fi purtată în câmpie.” Ei au sfârșit de cuvântat, Iar Ben-Hadad i-a ascultat.


De mă-ncredeam aurului Și îi spuneam: „Nădejdea mea, Tu ești!”, iar dacă se umplea Inima mea cu îngâmfare –


În contra mea ei sunt porniți Și-acum – iată-i – au cutezat, În gura mare, de-au strigat „Ha! Ha! Ha! Ha! S-a împlinit Tot ceea ce noi ne-am dorit!”


Să se tot creadă fericit Omul, în viața lui – zic eu – Și să se laude mereu, Cu bucuriile pe care Și le tot face fiecare,


Ei se încred în avuție, Iar cu-a lor mare bogăție Se laudă, fără-ncetare.


Toți cei care minciuni rostesc Pierduți sunt, căci îi pedepsești.


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.


Vrăjmașu-a zis: „Îi urmăresc! Am să-i ajung și-am să-i lovesc Și mă voi răzbuna. Apoi, Împart și prada de război. Cu sabia am să-i lovesc, Cu mâna mea îi nimicesc!”


Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.


Multe-am văzut – bune și rele – În ceasurile vieții mele. Câte un om neprihănit În curăție a murit, În timp ce-n răutatea lui, Viața nelegiuitului Mai lungă e. Deci mă gândesc Ca acest sfat să-ți dăruiesc:


Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.


Vai de cel care își va pune Mâna, voind ca să adune Câștigul cel ce s-a vădit Precum că e nelegiuit, Voind s-așeze cuibul său În loc înalt, ferit de rău, În ziua care, peste fire, Aduce-va nenorocire!


Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Feriți-vă de lăcomie! Voiesc, acum, ca toți să știe, Că nu stă viața omului, În plinul avuției lui.”


După ce toate-am să le-adun, Eu, sufletului meu, îi spun: Ai bunătăți, câte voiești, Pentru mulți ani. Să te-odihnești, Mănâncă și te veselește! Iată, nimica nu-ți lipsește!”


Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;


Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”


Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.


Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.


Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”


Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat


Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,


Acum, voi care cugetați Și-n urmă, ziceți: „Astăzi, noi – Sau mâine – vom pleca apoi, Într-o cetate. După plan, Acolo vrem a sta un an, Să facem neguțătorie, Ca un câștig bun să ne vie!”


Voi, însă, văd că vă făliți, Cu laudele. Dar să știți, Că toate laudele-acele Nu sunt decât doar lucruri rele.


Vă spun dar, lumea n-o iubiți, Nici ceea ce, în ea, găsiți. Când cineva, lumea, iubește, Să știți că-n el nu se găsește Iubirea Tatălui ceresc.


El, mamei sale, i-a vorbit: „Vreau ca să afli – negreșit – Cum că argintul adunat – Argintul ce ți-a fost luat, Cel pentru care, am văzut, Ce mari necazuri ai avut – Pus la păstrare e, la mine. El cântărea – țin minte bine – O mie-o sută sicli dar. Să-l iei în stăpânire iar, Pentru că eu te-am auzit Cum blestemai, necontenit.” Îndată, maică-sa a spus: „De Dumnezeul Cel de Sus, Să fie binecuvântat Feciorul meu, neîncetat!”


„Mereu, Domnul să vă vegheze Și să vă binecuvinteze” – Răspunse Saul – „căci văd bine Că voi aveți milă de mine!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa