Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 10:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cel ce e rău, necontenit, Pe cel ce e nenorocit, Plin de mândrie-l urmărește. Neîncetat, curse urzește, În cari drept jertfă au să cadă Mereu, nenorociții, pradă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac, însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Omul rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac și îl prinde folosind planurile pe care le-a conceput.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 2(23) Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asuprește pe cel sărman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți și ei cad jertfă curselor urzite de el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cel rău în mândria sa urmărește aprig pe cel sărac. Ei vor fi prinși în cursele pe care le‐au urzit!

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 10:2
18 Mawu Ofanana  

Pentru că nu și-a amintit De îndurări, și-a prigonit Pe-acela care se vădea Că în necazuri se găsea Până-ntratât că a voit Să îl omoare, negreșit, Pe cel cu inima zdrobită Și de-ntristare înrobită!


Sub ocrotirea Ta să fie Pus robul Tău, pentru vecie, Ca să nu fie apăsat De cel cari este îngâmfat!


O, de-ar ținti a mea cărare, Spre a-mplini Legea pe care Ne-ai dăruit-o! Astfel, eu


Niște-ngâmfați mă dușmănesc. Neadevăruri ei urzesc, În contra mea, neîncetat. Dar eu, mereu, am arătat Cum că din inimă doresc, Poruncile-Ți să le-mplinesc.


Niște-ngâmfați mă dușmănesc Și-n fața mea, gropi pregătesc, Căci nu lucrează – se-nțelege – Așa cum cere a Ta Lege.


Niște-ngâmfați mă urmăresc: Curse și lațuri îmi întind, În care vor ca să mă prind. De-a lungul drumurilor mele, Oameni-acei întind rețele Și-mi pun capcane, ne-ncetat.


Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!


Piciorul omului cel care Cuprins e de mândrie mare, Să nu m-ajungă – Domnul meu – Iar mâna celui rău – mereu – Departe fă-o ca să stea, Ca să nu fug apoi, de ea.


Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată,


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


În a ta inimă ai spus: „Mă voi sui în ceruri, sus! Am să-mi pun jilțul de domnie Acolo, căci voiesc să fie Deasupra stelelor pe care, În mână, Dumnezeu le are. Muntele dumnezeilor – Muntele adunării lor – În miazănoapte-mi va da mie, Un loc care al meu să fie.


Cei ce te văd, mirați privesc Și plini de spaimă glăsuiesc: „Acesta este omul care Cutremura pământ și mare?


Azaria – cari se vădea, Pe Hosea, tată, că-l avea – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Și cu toți oamenii aflați În acel loc mai îngâmfați Și-i ziseră lui Ieremia: „Minți! Nu aceasta e solia, De la al nostru Dumnezeu, Venită-n ceasu-acesta greu! Nu ești, din partea Domnului, Însărcinat tu, să ne spui: „Iată că voi sunteți opriți Ca, în Egipt, să locuiți!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa