Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Psalmi 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Căci Domnul cunoaște calea celor drepți; calea celor răi însă duce la pieire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Se întâmplă așa pentru că Iahve cunoaște (și aprobă) comportamentul celor corecți. Dar pe cei răi îi duce la dezastru propriul lor comportament.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci Domnul cunoaște calea celor drepți, iar calea celor nelegiuiți duce la pieire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci Domnul cunoaște calea drepților, dar calea celor răi se va pierde.

Onani mutuwo Koperani




Psalmi 1:6
17 Mawu Ofanana  

El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.


Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare.


Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.


S-au dus vrăjmașii, într-un ceas! Nici unul nu a mai rămas. Niște ruine doar mai sânt, Împrăștiate pe pământ


Multe sunt drumurile care Par bune, dar înșelătoare – Către sfârșit – se dovedesc, Căci la pieire însoțesc.


Numai aceia sunt iubiți, Ce caută neprihănire; Dar calea, celui rău din fire, Îi e urâtă Domnului.


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


„Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.


Încă odată, vă mai spun, Că Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile, bine, Iar ele Mă cunosc pe Mine,


Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa