Psalmi 1:3 - Biblia în versuri 2014

³ El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ El este ca un pom sădit lângă niște izvoare, care-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc. El reușește în tot ceea ce face.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ El este ca un pom sădit lângă niște izvoare de apă: își produce fructele la timp și (niciodată) nu i se veștejesc frunzele. Acel om prosperă în tot ce face!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ El este ca pomul sădit pe malul apei, care dă rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veștejesc și în tot ceea ce face are succes.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și el va fi ca un pom sădit lângă pâraie de ape, care își dă rodul la vremea sa și a cărui frunză nu se veștejește și tot ce face va propăși.

Psalmi 1:3 Mawu Ofanana

Geneza 39:23

De sarcinile ce-a primit Iosif, nu s-a mai îngrijit Mai marele străjerilor Din paza închisorilor. Fiind în grija Domnului, El l-a lăsat în voia lui. Domnul, pe Iosif, l-a-nsoțit Și-n toate, el a izbutit.

Geneza 39:3

Stăpânul său a observat Că Dumnezeu e aplecat Asupra lui și că făcea Să-i iasă bine ce-ncepea.

2 Regi 18:7

Domnul, apoi, l-a ajutat Pe Ezechia, de-a avut Izbândă-n tot ce a făcut. S-a răsculat, în urmă, el, Contra Asiriei și-astfel – Supus – nu s-a mai dovedit Și nici un bir n-a mai plătit.

1 Cronici 22:11

De-acuma, fiule, mereu, Fie cu tine Dumnezeu, Ca-n toate tu să propășești Și-apoi o Casă să-I zidești, Așa precum El îți va spune.

1 Cronici 22:13

Atuncea, fii încredințat Precum că ai să propășești. Să cauți ca să împlinești Legile ce le-a rânduit Și tot ceea ce-a poruncit, Prin Moise – prin al Său rob – El, Pentru întregul Israel. Te întărește, fiul meu Și-mbărbătează-te, la greu! Nu te speria, și-n orice vreme, N-ai – de nimica – a te teme!

2 Cronici 31:21

Deschisă-a fost inima lui, Față de Casa Domnului Și legea ce o rânduise. Tocmai de-aceea, poruncise Supușilor săi ca, mereu, Să-L caute pe Dumnezeu.

2 Cronici 32:23

Mulți, la Ierusalim, s-au dus, Pentru că daruri i-au adus Lui Dumnezeu. Daruri bogate, Lui Ezechia i-au fost date, Care în ochii tuturor, Crescu, atuncea, simțitor.

Iov 14:9

Copacul iarăși înverzește – Cu ramuri noi se-mpodobește Părând, din nou, a fi sădit – Numai o clipă de-a simțit

Iov 22:28

Pe tot ce tu vei pune mâna, Va ieși bine, iar lumina Va străluci pe-a ta cărare;

Psalmi 128:2

Atunci ești bine, fericit Și bucuros de ce-ai muncit.

Psalmi 129:8

Nici călătorii nu rostesec: „Pacea Părintelui ceresc – Și binecuvântarea-I mare – Fie cu voi, cu fiecare!” „Vă binecuvântăm, mereu, În Numele lui Dumnezeu!”

Psalmi 92:14

Chiar și la bătrânețe – iată – Ei aduc roadă-mbelșugată. Sunt plini de suc și-au înverzit, Ca să arate – negreșit –

Psalmi 92:15

Că Domnul este drept, mereu. Stâncă îmi este Dumnezeu, Stâncă în care, niciodată, Nelegiuirea nu-i aflată.

Isaia 27:11

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.

Isaia 3:10

Bine-i de cel neprihănit: Acela este fericit, Pentru că are să adune Roade, din faptele lui bune.

Isaia 44:4

Cum e verdeața din câmpie, Căci răsări-vor dintr-odată, Așa cum iarba se arată, Pe un pământ bine udat, Cari între ape e aflat.

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Ieremia 17:8

Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”

Езекиел 17:8

Vița, atunci când a fost dusă, Într-un loc bun fusese pusă, Chiar lângă apă, ca să poată, Apoi, mlădițe ca să scoată, Să dea o roadă-mbelșugată, Fiind o viță minunată.”

Езекиел 19:10

„Și mama ta, asemeni ție, Se dovedea a fi o vie Cari lângă apă a crescut. Mlădițe multe a făcut, Pentru că-n jur erau aflate Râuri cu ape-mbelșugate.

Езекиел 31:5

De-aceea s-a și ridicat Tulpina lui și s-a-nălțat Peste copacii cei pe care Câmpia cea întinsă-i are. Crengile lui s-au înmulțit Și s-au întins, necontenit, Din pricina apelor cari Făcutu-l-au să dea lăstari.

Езекиел 47:12

Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”

Numeri 24:6

Ca niște văi apar fiind, Ca și grădini ce se întind Lângă un râu curgând în voie, Ca și copacii de aloe, Pe care Domnul i-a sădit, Ca cedrii care și-au găsit Loc, lângă apa râului.

Matei 13:6

Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-au avut rădăcini adânci.

Matei 21:19

Acel smochin pipernicit, Crescând chiar lângă drumul lor, S-au bucurat, sperând că vor Găsi vreo fructă, de mâncat. Dar n-au găsit. L-a blestemat, Atunci, pe-acel smochin, Iisus: „În veci, să nu ai rod!” – i-a spus. Pe loc, smochinul s-a uscat.

Matei 21:34

Însă, la vremea rodului, Trimise robi, să i se dea Partea ce i se cuvenea, Din roade. Dar, robii trimiși

Matei 21:41

Ei au răspuns: „S-a-nfuriat: Pe ticăloși, el i-a tăiat, Iar via o dădu altui, Care, la vremea rodului, Îi va da dreptul cuvenit.”

Ioan 15:6

Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.

Deuteronom 28:8

Primi-vei binecuvântare – Întotdeauna – în grânare, În lucrul tău, când îți așezi Mâna, pe el, ca să lucrezi. Vei fi dar, binecuvântat, În țara ta, neîncetat.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

Revelația 22:2

În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,