Psalmi 1:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Fericit e omul care, Cu cei răi, nu stă la sfat, Nu-și lasă-ale lui picioare Pe cărarea de păcat A celor fără de lege, Păcătoși, răufăcători; Să se-așeze, nu-nțelege, Cu cei batjocoritori, Pe-al lor scaun. El găsește –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Omul care nu se duce (să participe) la discuțiile și deciziile celor răi, care nu se oprește pe drumul celor păcătoși și care nu se așază pe scaunul celor aroganți, este fericit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiți, nu zăbovește pe calea păcătoșilor și nu se așază în adunarea celor care batjocoresc,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Ferice de bărbatul care nu umblă în sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu șade în scaunul batjocoritorilor.

Psalmi 1:1 Mawu Ofanana

Geneza 49:6

Nu vreau, sufletul meu să vie, Să stea la sfaturile lor. Nu vreau, în adunarea lor, Ca duhul să-mi fie vârât, Pentru că ei au omorât Mulți oameni, când s-au mâniat Și tot atuncea au tăiat Și vinele taurilor, Împinși de răutatea lor.

Geneza 5:24

Trei secole a numărat, La care s-au adăugat Încă șaizeci și cinci de ani.

1 Regi 16:31

Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.

2 Cronici 22:3

Pe calea lui Ahab, și el A mers mereu, făcând la fel, Căci maică-sa îl sfătuia. Povețele date de ea, Necontenit au fost vădite Că sfaturi sunt, nelegiuite.

Iov 10:3

Îți place să mă chinuiești? Sau poate că disprețuiești Făpturile mâinilor Tale, Pentru că ai găsit cu cale Ca bunătatea Ta cerească, Peste cei răi, să strălucească?

Iov 21:16

Nu și-au întins ei stăpânirea, Ca să cuprindă fericirea? Departe însă, e de mine Al răilor sfat. Voi știți bine

Iov 31:5

De am umblat doar cu minciuna, De mi-a fugit picioru-ntr-una Numai după înșelăciune – Cum unora le place-a spune –

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 106:3

Ferice, celor ce-mplinesc – Mereu – dreptatea și păzesc Porunca Legii! Domnul meu,

Psalmi 112:1

Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!

Psalmi 119:115

Voi – răilor – seama luați: De mine să vă-ndepărtați, Pentru că eu păzesc mereu, Poruncile lui Dumnezeu!

Psalmi 144:15

Ce fericire se arată, Mereu, pentru poporu-acel, Care are să stea astfel! Ferice de poporul care, Drept Domn, pe Dumnezeu Îl are!

Psalmi 146:5

Ferice de acela care Va căuta ajutorare La al lui Iacov Dumnezeu Și-n El se-ncrede tot mereu!

Psalmi 146:9

Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.

Psalmi 2:12

Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.

Psalmi 26:12

Prin mila Ta! Piciorul meu, Pe calea dreaptă doar, va sta, Iar eu voi binecuvânta Pe Dumnezeu, fără-ncetare, Când am să fiu în adunare.

Psalmi 34:8

Veniți, gustați toți cei ce vreți, Ce bun e Domnul, să vedeți! Ferice e de omul care, În El, încrederea își are!

Psalmi 36:4

În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.

Psalmi 64:2

De uneltirile pe care Le fac cei răi, fără-ncetare – Și-asemenea de cei vădiți Precum că sunt nelegiuiți – Doamne, mereu să mă păzești Și adăpost să-mi dăruiești!

Psalmi 81:12

Și de aceea i-am lăsat Pradă a fi pornirilor Aflate-n inimile lor.

Psalmi 84:12

Ferice e de omul care, Încredere În Domnul, are! Ferice de al Tău popor, O, Doamne al oștirilor!

Proverbe 1:15

Tu, fiule, să nu pornești Cu ei la drum, ci să-ți ferești Piciorul, de a lor cărare,

Proverbe 1:22

„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?

Proverbe 13:15

Bunăvoință dobândește Omul care se dovedește Că are-o minte sănătoasă; Însă cărarea e pietroasă Pentru un om stricat și rău.

Proverbe 13:20

De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.

Proverbe 19:29

Pedepsele se pregătesc Pentru cei cari batjocoresc; Iar ploaia loviturilor, Spinărilor nebunilor.

Proverbe 2:12

Ca să te scape tot mereu, De calea rea, de drumul greu, De omul păcătos cu toate Cuvintele sale stricate;

Proverbe 3:34

De cei care batjocoresc Își bate joc, dar har primesc Toți cei smeriți. Vor moșteni

Proverbe 4:19

Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.

Proverbe 9:12

Anii. Dacă ești înțelept, Doar pentru tine ești deștept; Dar batjocoritor de ești, Tu singur ai să suferești.

Ieremia 15:17

În adunare, n-am șezut Cu cei care au petrecut. N-am stat cu oamenii acei Ca să mă veselesc cu ei. Necontenit, singur, am stat, De-a Ta putere-nspăimântat, Căci de mânie m-ai umplut, Așa după cum Tu ai vrut.

Ieremia 17:7

Să fie binecuvântat Omul care își va avea, În Dumnezeu, încrederea Și ne-ncetat se dovedește Că-n Domnul doar, nădăjduiește!

Езекиел 20:18

Pe ai lor fii, i-am îndemnat Și astfel, le-am vorbit apoi: „După părinți, nu mergeți voi! Nu țineți obiceiul lor, Nu vă-nchinați idolilor Și nu urmați ceea ce ei Au rânduit, fără temei!

Matei 16:17

El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.

Luca 11:28

Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”

Luca 23:51

El nu fusese-atunci la sfat, Când, pe Iisus, L-au condamnat. Iosif ședea-n Arimateea – Într-o cetate din Iudeea – Și aștepta și el, să vie A Domnului Împărăție.

Ioan 13:17

Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.”

Ioan 20:29

„Tomo, pentru că M-ai văzut”– I-a zis Iisus – „tu M-ai crezut. Ferice zic, celui ce crede Acestea, chiar de nu le vede!”

Romani 5:2

De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.

Efeseni 6:13

De-aceea, acest sfat, vă dau: Armura, de la Dumnezeu, Să o purtați pe voi, mereu, Ca să vă-mpotriviți, cu ea, Când va veni ziua cea rea, Și să rămână fiecare – În felu-acesta – în picioare, După ce fi-va, negreșit, Totul – în urmă – biruit.

Deuteronom 14:6

Că voie-aveți să folosiți Doar dobitocul cela care, Copită despicată are, Sau unghia de la copită În două-i este despărțită Și este și rumegător.

Deuteronom 33:29

Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”

1 Petru 4:3

Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.

Revelația 22:14

Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!