Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 8:36 - Biblia în versuri 2014

36 Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Dar cel ce mă respinge se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Dar cel care nu reușește să mă găsească, se rănește singur. Toți cei care mă urăsc, iubesc moartea.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Dar cel care păcătuiește împotriva mea își tratează cu violență sufletul, iar toți cei care mă urăsc iubesc moartea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 8:36
20 Mawu Ofanana  

Ce rău Îi faci lui Dumnezeu, Dacă păcătuiești mereu? Dacă păcatu-ți înmulțești,


Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


Dacă mustrarea o iubești, Atunci știința o-ndrăgești; Cel cari mustrarea n-o primește, Că este prost se dovedește.


Acel care mustrărilor Întoarce spatele, vădește Că sufletu-și disprețuiește; Cel cari mustrări va asculta, Pricepere va căpăta.


Spaima ce este insuflată De împărat, e-asemănată Cu răcnetele leului. Cel care, supărarea lui – Voit sau nu – o asmuțește, Să afle că păcătuiește El singur, împotriva lui, Și nu a împăratului.


Comorile ce-au să se-adune Doar cu minciuni, deșertăciune Sunt ele și pieire dau Acelora care le au.


Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!


De ce să nu mă ascultați Și-astfel cu viață să scăpați, Să nu v-ajungă sabia, Nici ciuma și nici foametea, Așa precum Domnul a spus Că va păți cel nesupus?


De făr’delegi, vă depărtați! De ele, să vă lepădați! De-o nouă inimă, apoi, Și de-un duh nou, faceți rost voi. De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.


Atuncea, Pavel i-a vorbit: „Să nu îți faci, cumva, vreun rău, Ci sabia, la locul său, Așeaz-o! Nimeni n-a fugit!”


Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa