Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 8:34 - Biblia în versuri 2014

34 Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Omul care mă ascultă, este binecuvântat. La fel se va întâmpla și cu cel care veghează zilnic la porțile mele, așteptând la pragul ușii mele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Fericit este omul care mă ascultă veghind la porțile mele zi de zi și observând ușorii intrărilor mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Ferice de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 8:34
17 Mawu Ofanana  

Ferice zic dar, necurmat, La oamenii pe care-i ai Și peste cari împărat stai! Ferice slujitorilor, Ferice-apoi zic tuturor Cari, lângă tine, pot a sta, S-asculte-nțelepciunea ta!


Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.


O zi, cu Tine, se vădește Că mult mai mult ea prețuiește, Decât o mie, rânduite În altă parte-a fi trăite. În pragul Casei cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Aș vrea, mereu, să locuiesc, Decât să mă adăpostesc În corturi bine pregătite, De răutăți doar locuite!


Aceia care sunt sădiți În Casa Domnului, să știți Că înverziți vor fi mereu, În curțile lui Dumnezeu.


Apoi, cu sângele-adunat Din mielul ce-a fost junghiat, Să ungă stâlpii ușilor Și pragul de de-asupra lor, Al caselor unde-au mâncat Mielul cari fost-a junghiat.


Își strigă ale ei povețe, Unde e zarva mai aprinsă. Învățătura ei e-ntinsă Chiar de la porți până-n cetate Și-oricine s-o asculte poate, Căci le vorbește tuturor:


Ferice de cel ce-a găsit Înțelepciunea și-a primit Pricepere. Câștigul care


Ea e asemeni unui pom De viață, pentru cel ce-o ia; Iar cine-a pus mâna pe ea, Se cheamă că e fericit.


De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


Marta, o soră, mai avea, Care, Maria, se numea. Ea se-așeză, nerăbdătoare, La ale lui Iisus picioare, Ca să asculte vorba Lui.


Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”


Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa