Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 8:28 - Biblia în versuri 2014

28 Sus, norii și când au țâșnit Ape din hău și-au izbucnit Izvoarele către lumină,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 când a stabilit norii sus și a consolidat izvoarele care provin din zone adânci.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 când a întărit norii deasupra și când a fixat izvoarele abisului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului,

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 8:28
12 Mawu Ofanana  

Și s-a făcut atunci, frumos, Întinsul ce le-a despărțit Și care „cer” a fost numit.


A treia zi când a venit, În ăst fel Domnul a vorbit: „Voi, ape care sunteți jos! Vă strângeți!” – și așa a fost. În urma lor, s-a arătat


În anu-al șasesutelea, De viață, Noe se găsea. Când a șaptesprezecea zi A luni-a doua se ivi, Ale Adâncului izvoare S-au slobozit din stăvilare,


Ale Adâncului izvoare, A cerurilor stăvilare, Au fost, cu toate, zăvorâte, Iar ploile au fost oprite.


El leagă apa ploilor În nori; sub greutatea lor, Norii rezistă – nu se sparg.


În mare tu, și ai ajuns Ca peste-al ei izvor să dai? Pe-al ei fund, pașii ți-i plimbai?


Tu, însă, ai amenințat Apa care s-a-nspăimântat. De al Tău tunet s-a-ngrozit Și-n mare grabă a fugit,


La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. A mai făcut – de-asemenea – Marea cu tot ce este-n ea. A Domnului credincioșie Are să țină pe vecie.


Pe-nțelepciune a zidit Domnul pământul, iar apoi A-ntins de-asupră-i ceruri noi, Cu-a Lui pricepere. Știința


Când Domnul ceru-a întocmit, Am fost acolo și-am privit; Atunci când zare a trasat Peste adânc și-a atârnat,


Când mării – cea de sine plină – Hotar apelor ei i-a pus – Și să nu-l calce El i-a spus – Pământul când l-a-ntemeiat,


„De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa