Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 8:27 - Biblia în versuri 2014

27 Când Domnul ceru-a întocmit, Am fost acolo și-am privit; Atunci când zare a trasat Peste adânc și-a atârnat,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Când El a fixat cerul, eu eram acolo, asistând la momentul în care (i-)a marcat orizontul pe suprafața de mari dimensiuni,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 când a stabilit cerurile, eu eram acolo; când a stabilit bolta deasupra abisului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 8:27
12 Mawu Ofanana  

A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic.


Domnul, în cer, Și-a așezat Scaunul Său de Împărat. A Lui domnie se întinde Și-ntreaga fire o cuprinde.


Să-L lăudați pe Dumnezeu, Pentru că numai El, mereu, Se-arată a fi priceput Căci cerurile le-a făcut, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.


Pe-nțelepciune a zidit Domnul pământul, iar apoi A-ntins de-asupră-i ceruri noi, Cu-a Lui pricepere. Știința


N-a fost pământ și nici câmpie, N-a fost nici o ființă vie. Din pulberea pământului Ce-nvăluiește lumea lui, Nici un crâmpei n-a fost făcut Pe vremea-n care m-am născut.


Sus, norii și când au țâșnit Ape din hău și-au izbucnit Izvoarele către lumină,


El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”


Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.


Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.


Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa