Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 8:17 - Biblia în versuri 2014

17 Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Eu iubesc pe oamenii care mă iubesc; și cei care mă caută, mă vor găsi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută mă găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 8:17
22 Mawu Ofanana  

Opt ani făcuse Iosia De când în Iuda-mpărățea, Atuncea când s-a apucat, Pe Domnul, de L-a căutat, Iar când ajunse – la domnie – De doisprezece ani să fie, A început și-a curățit Țara lui Iuda. A zdrobit Toate-nălțimile aflate În țară și-n a lui cetate. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor, Ce sunt ai Astarteelor.


Așa vorbește Dumnezeu: „Îl izbăvesc, căci Mă iubește. A cunoscut Numele Meu, De-aceea ocrotit, el este.


Atuncea doar, în gura mare Mă vor chema – nu voi răspunde! Mă vor căta – mă voi ascunde De fața lor, în acea zi Și nimeni nu mă va găsi,


Și dacă o vei căuta Ca pe argint – comoara ta Doar ea fiind – atuncea poți


Să înțelegi și să socoți Ce este frica Domnului, Și vei găsi știința Lui.


De-nțelepciune să te ții: N-o părăsi, căci tu să știi Că de-o iubești, te ocrotește Și pururea ea te păzește.


În a lui mână cârma ține Cel care-i mare dregător Sau cel care-i judecător.


Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”.


Apoi – de ei, când am trecut – Cu bucurie, l-am găsit, Pe-al inimii mele iubit. Îndată, strâns, l-am apucat De mâini și nu l-am mai lăsat, Până intrat-am amândoi, În casa mamei mele-apoi Și în odaie am pășit, În care ea m-a zămislit.”


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


De-aceea zic: Seama luați! Pe Domnul să Îl căutați! Să-L căutați necontenit, Cât încă poate fi găsit! Ascultați dar, vorbele-aceste: Cât încă El aproape este, Pe Domnul, voi nu pregetați, Necontenit, să Îl chemați!


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


Pe ucenici, S-a mâniat Și-a zis, privindu-i supărat: „Lăsați copiii, nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a cerurilor Împărăție e a lor.


Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Pe Tatăl Meu, căci vă iubește El Însuși, și vă dăruiește Ce vreți, pentru că M-ați iubit Și ați crezut că am venit, Chiar de la Domnul Dumnezeu.


Căci îngerul – din când, în când – Din înălțimi, venea. Zburând, În scăldătoare, el intra Și apa ei o tulbura. Primul bolnav cari reușise Să intre-n apă, se vădise A fi, pe dată, lecuit, De orice ar fi suferit.


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


Dacă vreunuia-i lipsește Înțelepciunea, trebuiește S-o ceară de la Dumnezeu, Pentru că El o dă, mereu, Cu mână largă, tuturor Acelora care o vor. Au s-o primească fiecare, Căci El o dă fără mustrare.


Pe Dumnezeu, noi Îl iubim, Pentru că El – așa cum știm – E-ntâiul care ne-a iubit.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa