Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 7:26 - Biblia în versuri 2014

26 Căci i-a făcut pe mulți să cadă. Văzutu-s-au – și-au să se vadă, Încă – mulți care vor cădea Jertfă, pricină fiind ea. Pe foarte mulți, ea i-a ucis.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 căci ea a făcut să cadă mulți răniți, și toți cei uciși de ea au fost numeroși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Să știi că sunt mulți (oameni) înjunghiați pe care ea i-a făcut să cadă; și cei omorâți de ea sunt în mare număr.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Căci pe mulți i-a făcut să cadă străpunși și cei pe care i-a ucis erau puternici.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Căci a doborât pe mulți răniți și toți cei uciși de ea au fost o mare oștire.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 7:26
14 Mawu Ofanana  

Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Nu știți că Solomon, și el, Păcătuit-a-n acest fel? Asemeni lui, alt împărat – În lume – nu s-a mai aflat. Domnu-l pusese-n Israel, Drept împărat, pentru că El, Pe Solomon, mult l-a iubit. Dar totuși, a păcătuit, Căci ale lui soții străine L-au dus la rău, cum știți prea bine.


Astfel dar, prin călcarea lui, Casa-i pogoară la cei morți, Iar drumul spre-ale morții porți.


Ea, ca un hoț, va sta la pândă, Pe omul slab ca să îl prindă, Mărind numărul celor care


În răni va fi înfășurat, Rușinea-n fața lui va merge, Ocara nu i se va șterge:


Casa-i e drumul spre abis Care coboară la cei morți Trecând printre-ale morții porți.


Și astfel omul e pătruns De a ei spusă, dar nu știe Că morții dat, are să fie, Iar oaspeții ce-o însoțesc, În valea morții locuiesc.


Să nu curvim, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Așa încât au fost loviți Și au ajuns ca nimiciți – Dintre ai lui Israel fii – La douăzeci și trei de mii, Să fie, într-o zi apoi.


Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”


Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa