Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 7:21 - Biblia în versuri 2014

21 Ea, tot vorbindu-i, l-a momit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare și l-a sedus cu buzele ei lingușitoare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Astfel, ea l-a convins prin cuvinte insistente și l-a sedus cu vorbele ei înșelătoare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 L-a sedus cu mulțimea convingerilor ei, l-a atras cu ademenirea buzelor sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Cu multa ei ademenire l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu lingușirea buzelor ei.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 7:21
14 Mawu Ofanana  

Odată, merse Elisei Pân’ la Sunem. Printre femei, Fusese una, mai bogată, Cari în Sunem era aflată. Femeia l-a chemat la masă Pe Elisei, în a sa casă. Atât de mult a stăruit, Până când el s-a învoit. De-atunci, de câte ori trecea Pe la Sunem, mânca la ea.


De patru ori, ei m-au chemat, Însă mereu, răspuns, le-am dat, Că-mi pare rău, dar nicidecum Nu pot să mă pornesc la drum.


Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.


Iată ce-anume am aflat, Despre femei: străina are Buzele dulci și-amăgitoare. Dau miere și-ți vorbesc duios, Dar le e mult mai lunecos – Decât e undelemnul chiar – Al gurii cer; la urmă dar,


Vei fi de ele și ferit De vraja femeii stricate Și de străina care poate Cu limba-i să te-ademenească.


Iar tânărul s-a pomenit Pășind pe urmă-i făr’ să știe – Ca boul la măcelărie, Când dus e, precum cerbul care, Spre cursa de pe-a lui cărare, Aleargă gol de-orice simțire,


Să-ți fie. De străina rea, Cu vorbe ademenitoare, Te va feri și tot ea are Să te păzească de acea Care-i e soață altuia.


„Pe drum, la garduri, să te duci!”, Spuse stăpânul, „și-i aduci, Pe toți, pe care îi găsești! Dacă nu vor, ai să-i silești, Pentru că trebuie să vină, Ca să îmi fie casa, plină!


Cei doi, atuncea, L-au rugat, Zicând: „Aproape s-a-nserat. Rămâi cu noi.” El a rămas Și-astfel, a stat la ei, de mas.


Lidia fost-a botezată, Cu toată casa ei. Apoi, Ea ne-a rugat, pe amândoi: „De mă găsiți că-s credincioasă Lui Dumnezeu, în a mea casă, Cu drag, vă rog ca să intrați, Căci vreau, la mine, ca să stați.” Noi, ruga ei, am ascultat-o Și-apoi, acasă, am urmat-o.


Pe toți ne strânge – ne-ndoios – Mereu, iubirea lui Hristos. În felul nostru, noi gândim Și, de aceea, socotim Că dacă Unul a murit Pentru toți ceilalți, negreșit, Și ceilalți au pierit apoi.


O săptămână, lângă el – Cât a ținut ospățu-acel – Ea a tot plâns, necontenit. A șaptea, zi când a venit, I-a dat răspunsul așteptat, Căci ea îl plictisea. De-ndat’, Femeia a dezvăluit, Care-i răspunsul potrivit, Fiilor Filistenilor, Aflați atunci la masa lor.


Dar Saul s-a împotrivit: „N-am să mănânc”, el a rostit Cu hotărâre, însă ea – Și slugile asemenea – Au stăruit necontenit, Până când el s-a învoit. De la pământ, s-a ridicat Și-apoi, pe pat, s-a așezat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa