Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Cel leneș meargă la furnică Și chiar dacă-i atât de mică, Cărarea să i-o urmărească Și astfel să se-nțelepțească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Du-te la furnică, leneșule! Uită-te la căile ei și fii înțelept!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Du-te la furnică, leneșule! Privește cu atenție la comportamentul ei; și fii astfel înțelept!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Du-te la furnică, leneșule; privește căile sale și fii înțelept!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Mergi la furnică, leneșule, vezi căile ei și fii înțelept.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 6:6
24 Mawu Ofanana  

Zadarnic însă, lațul lor, Sub ochii zburătoarelor, E aruncat, căci ei întind


Cum e oțelul pentru dinți Și cum în ochi, fumul îl simți, Așa-i leneșul pentru cel Care s-a încrezut în el.


Cine e leneș sărăcește; Dar harnicul se-mbogățește.


Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui.


Hățiș de spini – află acum – Este al leneșului drum; Drumul celui neprihănit Întotdeauna-i netezit.


Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.


Lenea-i ținutul somnului În care este cufundat Cel cari, trândav, s-a arătat, Iar sufletul care e moale, Cu greu, din somn, o să se scoale, Și foamea o să-l chinuiască.


Cel care leneș e, din fire, Își vâră mâna-n farfurie, Însă la gură, nu se știe De-o va mai duce, că-i trudit De cât efort a irosit.


În toamnă, leneșul nu ară; La secerat însă – în vară – Ar vrea și el roade s-adune, Dar n-are, mâna, pe ce pune.


Pe leneș au să îl omoare Poftele lui, pentru că el Nu va munci, în nici un fel.


Cel leneș spune, ne-ncetat: „În uliță, este un leu Ce m-ar ucide. Nu ies eu!”


Nădejdea. Fii dar, înțelept! Ascultă-mă, ca mai deștept S-ajungi a fi. Să te silești, Pe calea dreaptă, să pășești!


Sunt azi patru viețuitoare Ce au o-nțelepciune mare, Chiar dacă sunt cele mai mici.


Iată: poporul de furnici N-are putere, dar muncește Și vara hrana-și pregătește;


Când timpul oare-o să ajungă, Ca leneșul să stea culcat? Din somn, când fi-va el sculat?


Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.


Și cocostârcu-a arătat Că își cunoaște vremea lui, Privind la fața cerului. La fel este cu turtureaua, Cocorul și cu rânduneaua, Căci își păzesc, stăruitor – Mereu – vremea venirii lor. Numai poporul Domnului Nu vrea să știe Legea Lui!”


„Rob leneș și viclean și rău!” – I-a spus stăpânul, supărat – „Că secer și n-am semănat, Strâng făr’ să vântur, ai știut! Dar dacă spui că te-ai temut, Atunci, de ce n-ai înmulțit Banul, pe care l-ai primit!?


În jurul vost’, privit-ați oare? Uitați-vă la zburătoare: Ele, nicicând, n-au semănat, Nici în grânar, n-au adunat. Și totuși, iată că trăiesc, Căci Tatăl vostru Cel ceresc, Hrană, le dă și lor. Și-apoi, Nu sunteți mult mai de preț voi?


În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.


Încât, să nu vă leneviți, Nicicând apoi, ci să pășiți Pe urmele acelea care, Doar prin credință și răbdare, Vă vor aduce-apoi, putința, De-a moșteni făgăduința.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa