Proverbe 6:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Nelegiuitul, dragul meu, Doar cu minciuni umblă, mereu;

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Omul de nimic, persoana nelegiuită, umblă cu înșelăciunea în gură,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Omul care are un caracter urât și care trăiește în nedreptate, pronunță permanent cuvinte mincinoase.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu perversitatea în gură,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Cel ce umblă cu gura clevetitoare este un om al lui Belial, un om al nelegiuirii;

Proverbe 6:12 Mawu Ofanana

Psalmi 10:3

Cel rău, cu pofta lui cea mare, Se va făli fără-ncetare. Cel răpitor batjocorește Pe Domnul și-L nesocotește.

Psalmi 10:7

Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.

Psalmi 101:3

Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.

Psalmi 36:3

Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.

Psalmi 59:7

Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Proverbe 10:32

Gura celui neprihănit, Lucruri plăcute, a rostit; Cel rău, când gura-i cuvântează, Cu răutăți, înveninează.

Proverbe 11:6

Omul care e fără vină, Scăpat e de orice pricină Căci nevinovăția are Ca să îi stea în apărare; Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor, Prin însăși răutatea lor.

Proverbe 16:27

Omul care-i stricat din fire, Va pregăti nenorocire, Iar gura-i e cuptor încins, În care arde foc nestins.

Proverbe 16:30

Dacă-și închide cineva Ochii și va gândi, cumva, La lucruri rele și stricate, Omul acela – din păcate – Fărădelegi a săvârșit, Căci răul l-a și făptuit.

Proverbe 17:4

Cel rău, atent, va asculta Pe cel care va cuvânta, Dacă și-acela-i dovedit Că este un nelegiuit; Cel mincinos dă ascultare, Doar limbilor nimicitoare.

Proverbe 2:12

Ca să te scape tot mereu, De calea rea, de drumul greu, De omul păcătos cu toate Cuvintele sale stricate;

Proverbe 3:32

Pentru că-n fața Domnului Urât e el; dar prețuit E omul cel neprihănit.

Proverbe 4:24

Neadevăr și viclenie Din a ta gură! Să îți fie

Proverbe 6:14

Răul din el o să-l îndemne, Doar lucruri rele să urzească Și multe certuri să stârnească.

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Ieremia 24:2

Smochine fost-au, așadar, Pus, în coșurile-acele. Astfel, într-unul dintre ele, Eu am văzut că s-au aflat Smochine bune de mâncat, Însă în celălalt erau Smochine ce nu se puteau Mânca deloc, pentru că ele, Cu toate erau foarte rele.

Matei 12:34

Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.

Fapte 20:30

Cu turma. Se vor ridica Mulți, după ce eu voi pleca, Cu-nvățături ce-s mincinoase, Despre lucrări ce-s stricăcioase, Ca să atragă – fraților – Pe ucenici, de partea lor.

1 Timotei 5:13

Să știi că ele – totodată – Fără vreo treabă, o să bată, Mereu, la ușa caselor, Căci asta e plăcerea lor. Nu numai leneșe sunt ele, Însă femeile acele, Limbute sunt, iscoditoare Și-apoi, mereu, clevetitoare, Vorbind ce n-ar fi trebuit, Nicicând, ca să se fi rostit.

Iacov 1:21

Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

Iacov 3:6

Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.

1 Samuel 17:28

Când Eliab a auzit, În ce fel, David a vorbit, Îndată s-a și mâniat Pe el și-apoi, l-a întrebat: „De ce te-ai pogorât la noi, Și-ai părăsit turma de oi, Pe cari, tata ți-a-ncredințat-o? În grija cui, oare-ai lăsat-o? Sau singură e în pustie? Cunosc eu bine-a ta mândrie Și răutatea cea pe care Inima ta, numai, o are! Te-ai pogorât, doar că ai vrut Ca lupta, să o fi văzut!”