Proverbe 5:3 - Biblia în versuri 2014

³ Iată ce-anume am aflat, Despre femei: străina are Buzele dulci și-amăgitoare. Dau miere și-ți vorbesc duios, Dar le e mult mai lunecos – Decât e undelemnul chiar – Al gurii cer; la urmă dar,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Buzele femeii adultere picură miere; și cuvintele ei sunt mai alunecoase decât uleiul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Căci buzele femeii străine strecoară miere și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted decât untdelemnul;

Proverbe 5:3 Mawu Ofanana

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Proverbe 2:16

Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat

Proverbe 22:14

O groapă-i gura curvelor – Capcană pentru muritor – Și-acel pe care Domnul vrea Să-l pedepsească, pică-n ea.

Proverbe 5:20

Crezi că ar fi mai indicat Ca o străină să găsești, De ea să te îndrăgostești Și-al ei sân să-l îmbrățișezi? Nu-i bine! Te rog să mă crezi.

Proverbe 6:24

Vei fi de ele și ferit De vraja femeii stricate Și de străina care poate Cu limba-i să te-ademenească.

Proverbe 7:21

Ea, tot vorbindu-i, l-a momit,

Proverbe 7:5

Să-ți fie. De străina rea, Cu vorbe ademenitoare, Te va feri și tot ea are Să te păzească de acea Care-i e soață altuia.

Qohelet 7:26

Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.

Кынтаря кынтэрилор 4:11

Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.