Proverbe 5:22 - Biblia în versuri 2014

²² Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Cel rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui și va fi legat cu funiile păcatului său.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Cel rău va fi prins chiar de nedreptatea lui; și va fi legat cu funiile păcatului lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale, este prins cu funiile păcatului său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Pe cel rău înseși nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut.

Proverbe 5:22 Mawu Ofanana

1 Regi 18:18

„Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit!

Estera 9:25

Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.

Iov 18:8

Calcă pe ochiuri de rețea Și peste laț, asemenea.

Psalmi 40:12

Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.

Psalmi 9:15

În gropile ce le-ai făcut, Iată că neamuri au căzut. În lațu-ascuns, de Tine-ntins, Ele, picioarele, și-au prins.

Psalmi 9:17

Spre locuința morților Merge poporul răilor, Și neamuri care au uitat De Dumnezeu, neîncetat.

Proverbe 1:18

Curse în care ei se prind; Iar lațul întins tuturor, Întins e chiar sângelui lor Și sufletelor lor pribege.

Proverbe 11:3

Neprihănirea-l cârmuiește Pe cel cinstit și-l ocrotește; Dar viclenia celui rău Aduce-va sfârșitul său.

Proverbe 11:5

De nevinovăția lui, Cărările-i sunt netezite; Dar răutățile urzite De omul rău – toți au să vadă – Că îl vor face ca să cadă.

Proverbe 11:6

Omul care e fără vină, Scăpat e de orice pricină Căci nevinovăția are Ca să îi stea în apărare; Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor, Prin însăși răutatea lor.

Proverbe 12:14

Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Proverbe 18:7

Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.

Proverbe 24:12

Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”, Chiar crezi că Domnul n-a văzut? El, care inimi cercetează Și care suflete veghează, Nu știe gândul omului? Nu va da El, fiecărui, Numai răsplata potrivită Cu fapta ce-a fost săvârșită?

Proverbe 26:27

Piatra care se prăvălește, Se-ntoarce spre cel ce-o urnește. Cel care, groapa altuia, O sapă, cade el în ea;

Qohelet 7:26

Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Plângerile 1:14

Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.

Obadia 1:15

Aproape-i ziua Domnului, Pentru ale pământului Popoare. Precum ai știut La alții să le fi făcut, În vremea ce are să vie, La fel ți se va face ție. Faptele tale, negreșit, Asupra ta vor fi venit.

Numeri 32:23

Dar dacă n-o să împliniți Ceea ce-ați spus, atunci să știți Că, vinovați, vă faceți voi, Față de Dumnezeu și-apoi, Păcatul ce l-ați săvârșit Vă va ajunge, negreșit.

Evrei 13:4

Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.

Judecători 20:41

Israeliții s-au oprit Și s-au întors. Când i-au zărit, Toți Beniamiții s-au speriat Căci înțeleseră de-ndat’ Că un prăpăd, nespus de mare, Îi va lovi pe fiecare.

Judecători 9:57

De-asemenea, s-a mai văzut Că răul ce a fost făcut De către-aceia care sânt Pe al Sihemului pământ, N-a fost uitat – cum au gândit – Căci Dumnezeu i-a pedepsit. Blestemul lui Iotam – cel care, Pe Ierubal, tată, îl are – Blestemul care l-a rostit, Față de ei, s-a împlinit.