Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 4:19 - Biblia în versuri 2014

19 Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Calea celor răi este ca întunericul; ei nu știu din ce cauză se vor împiedica.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Dar drumul celor răi este ca întunericul. Ei nu știu de ce se vor împiedica.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Calea celor vinovați este ca bezna: nu știu de ce se poticnesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Calea celor răi este ca întunericul; ei nu știu de ce se poticnesc.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 4:19
16 Mawu Ofanana  

Încât merg doar pe bâjbâite, Prin beznă; nu văd deslușit. Cu amețeală i-a lovit, Iar pasul le-a fost clătinat, Asemenea unui om beat.”


Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit


Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.


Dar ei nimic n-au priceput. Nu știu nimic, căci le-a plăcut Doar întunericul în care S-au rătăcit, fără-ncetare. Prin felu-n care s-au purtat, Fi-va pământul clătinat.


La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


Drept curse, spini pe cale are Stricatul; însă acel care Vrea sufletul să și-l păzească, Va încerca să le-ocolească.


Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.


„De-aceea, oamenii acei Vor avea calea lunecoasă, Nesigură și-ntunecoasă. Vor fi împinși și au să cadă Și toată lumea o să vadă Că voi aduce-asupra lor Valul nenorocirilor, În anul ce îl pregătesc, În care am să-i pedepsesc.”


Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”


Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”


Noaptea, de-o să călătorească, Se va împiedica oricare, Pentru că-n el, lumină, n-are.


Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.


Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa