Proverbe 4:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Nelegiuită-i pâinea lor, Iar vinul, stors cu sila-l vor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Ei mănâncă pâinea răutății și beau vinul violenței.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Ei mănâncă pâinea răutății și beau vinul violenței.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Căci pâinea lor este pâinea celui vinovat și beau vinul celor violenți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ căci ei mănâncă pâine nelegiuită și beau vin stors cu sila.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Căci ei mănâncă pâinea răutății și beau vinul asupririlor.

Proverbe 4:17 Mawu Ofanana

Psalmi 14:4

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”

Proverbe 13:2

Parte de bine, dobândește Omul, prin rodul gurii sale; Dar cei stricați, pe a lor cale, Au parte doar de silnicie.

Proverbe 20:17

Pâinea minciunii e dulce, Dar la sfârșit are să-ți fie Gura, doar cu pietriș umplută, Căci o minciună nu ajută.

Proverbe 9:17

„Mai dulci sunt apele furate. Mai bune-s pâinile luate Pe întuneric, pe ascuns”.

Isaia 5:18

Vai o să fie de acei Care vor trage după ei, Șirul nelegiuirilor, Cu frânghia minciunilor. Vai o să fie de acei Care vor trage după ei, Mulțimile păcatelor, Cu șleaurile carelor,

Isaia 5:20

Vai, o să fie de oricine, Care numește „răul” „bine”, Iar „binele” – la rândul său – Are să îl numească „rău”! Vai, de cel care o să vină, Spunându-i negurii, „lumină” Și-apoi lumina, se vădește Că, „întuneric”, o numește! Vai o să fie – vă pot spune – De cei ce dau amărăciune Și, drept „dulceață”, o numesc!

Ieremia 9:4

Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.

Miheia 3:5

De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Miheia 7:3

Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.

Țefania 3:3

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.