Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 4:16 - Biblia în versuri 2014

16 Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Căci ei nu dorm dacă n-au făcut rău, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Aceia nu pot să doarmă dacă nu au făcut ceva rău. Nu mai au somn dacă nu fac pe cineva să se împiedice.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Căci ei nu dorm dacă nu au făcut răul, nu-i fură somnul dacă nu fac [pe cineva] să se poticnească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Căci ei nu dorm dacă n‐au făcut rău și li se ia somnul dacă n‐au făcut pe cineva să cadă.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 4:16
13 Mawu Ofanana  

Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.


În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit


Ferește-te de calea lor: S-o ocolești și, binișor, Treci înainte! Căci cei răi,


Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”


Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.


Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


De ziuă, când s-a luminat, S-au adunat să țină sfat, În grabă, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari. Ei porunciră, ca Iisus, Să fie, în Sobor, adus.


La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.


Vedeți dar, înălțimea voastră, Că Lisias, când a aflat, Din mâna noastră, l-a scăpat


De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa