Proverbe 30:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ ca nu cumva, în bogăție, să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este Domnul?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să fac de rușine Numele Dumnezeului meu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Astfel, voi evita (în primul rând) situația în care aș putea să mă dezic de Tine când sunt bogat, zicând: «Cine este Iahve?»; dar voi scăpa și de posibilitatea ca, în sărăcie, să fiu determinat să fur și să defăimez numele Dumnezeului meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Ca nu cumva să mă satur, să reneg și să spun: „Cine este Domnul?”, sau să sărăcesc și să fur și să iau [în zadar] numele Dumnezeului meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ ca să nu mă satur și să te tăgăduiesc și să zic: Cine este Domnul? sau să ajung sărac și să fur și să iau în deșert numele Dumnezeului meu!

Proverbe 30:9 Mawu Ofanana

Psalmi 125:3

Toiagul cel de cârmuire Al răutății, peste fire, Nu va rămâne ne-ncetat, În moștenirea ce s-a dat Celor cari sunt neprihăniți, Ca să nu fie ispitiți, Vreodată, de nelegiuirea La care e supusă firea.

Exodul 20:7

Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.

Exodul 5:2

Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Proverbe 29:24

Cel cari cu-n hoț prada-mpărțește, Acela viața își urăște.

Isaia 59:13

Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?

Ieremia 5:12

„Pe Domnul Îl tăgăduiesc, Pentru că-n acest fel vorbesc: „Nu este El! Iar peste noi, Nenorociri nu vin. Apoi, Nici sabia n-o vom vedea. Nu vom simți nici foametea.

Езекиел 23:35

De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”

Daniel 4:17

Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”

Daniel 4:30

Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Levitic 5:1

„Când cineva, cari se găsește Sub jurământ, păcătuiește, Căci nu va spune ce-a văzut – Sau ce știe că s-a făcut – Și astfel este vinovat;

Matei 26:72

S-a lepădat, cu jurământ, Petru, zicând: „Vă jur! Nu sânt, Din ceata omului Acel!”

Matei 26:74

Petru-ngrozit, iar s-a jurat Și-n urmă, s-a și blestemat, Zicând: „Eu nu știu cine este, Omul Acesta!” Când, de veste, Însă, a prins că a cântat Cocoșul, brusc s-a deșteptat,

Deuteronom 31:20

Eu am să-l duc pe-acest popor – Cum am jurat părinților – În țara pe-al cărei pământ Doar lapte și cu miere sânt. El va mânca, pe săturate, Din roadele cele bogate Și se va îngrășa apoi. Se va întoarce înapoi, Spre a urma alți dumnezei Și pentru a-i sluji pe ei. Pe Mine-au să Mă părăsească Și au ca să nesocotească Toate poruncile ce sânt Cuprinse-n al Meu legământ.

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Iosua 24:27

Acolo, el a cuvântat: „Această piatră așezată Aici, ca martoră-i aflată, În contra noastră, negreșit, Cum că noi toți am auzit, Cuvintele lui Dumnezeu. Ea va fi martoră, mereu, Aflată împotriva voastră – Pusă aici, în țara noastră – Că voi veți arăta, mereu, Credință, doar lui Dumnezeu.”