Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 30:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Eu însumi chiar știu despre mine Că sunt mai prost decât oricine: Pricepere n-am dobândit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n-am pricepere de om.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „În mod evident, eu sunt cel mai neinstruit dintre oameni și nu am capacitatea oamenilor înțelepți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Într-adevăr, eu sunt cel mai prost dintre oameni și nu am priceperea unui om.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Negreșit, sunt mai prost decât oricine și n-am pricepere de om.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Cu adevărat sunt mai tâmpit decât oricine și n‐am mintea omului;

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 30:2
14 Mawu Ofanana  

Îl vor vedea, căci se vădește Că înțelepții – bunăoară – Cu toții pier și au să moară Și proști – după cum se știe – Și cei atinși de nebunie, Iar avuția adunată, De alții le vai fi luată.


Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut,


Aceste lucruri să le știe, Iar cel cuprins de nebunie Nu poate să le ia în seamă.


Dacă mustrarea o iubești, Atunci știința o-ndrăgești; Cel cari mustrarea n-o primește, Că este prost se dovedește.


Aste cuvinte – pregătite Anume – se vădesc rostite De către-Agur, acela care, Pe Iache, drept părinte-l are. Ele-au fost spuse, în ăst fel, Pentru Ucal și Itiel.


Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?


Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”


Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește.


„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.


Să nu se-nșele nimenea: Acela care va avea, Părere bună, despre el, Crezându-se-nțelept astfel, Nebun, întâi, să fie, dacă Vrea, înțelept, ca să se facă.


Dacă va crede cineva, Precum că el știe ceva, Omul acel n-a cunoscut, Încă, ce trebuie știut.


Dacă vreunuia-i lipsește Înțelepciunea, trebuiește S-o ceară de la Dumnezeu, Pentru că El o dă, mereu, Cu mână largă, tuturor Acelora care o vor. Au s-o primească fiecare, Căci El o dă fără mustrare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa