Proverbe 30:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să-l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Există și unii oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite. Ei stau pregătiți să îl devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel cu multe lipsuri care trăiește printre ceilalți oameni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ O generație care are dinții ca săbiile și măselele precum cuțitele, ca să-i devoreze pe cei umili din țară și pe cei nevoiași dintre oameni.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Este un neam de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Este un neam ai cărui dinți sunt săbii și măselele lui cuțite ca să mănânce pe cei săraci de pe pământ și pe cei nevoiași dintre oameni.

Proverbe 30:14 Mawu Ofanana

Iov 29:17

Celui nedrept falca-i rupeam Și-apoi din dinți, preda-i smulgeam.

Iov 41:14

E cineva? Unde se-ascunde Cel care poate să-l sfideze Și gura să i-o descleșteze? Dar cât de înspăimântătoare Este dantura ce o are!

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 124:6

Să fie binecuvântat Domnul, care nu ne-a lăsat Pradă să fim, dinților lor!

Psalmi 14:4

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”

Psalmi 3:7

Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.

Psalmi 52:2

Vicleanule, limba-ți urzește Doar răutăți și se vădește La fel ca briciul ascuțit.

Psalmi 57:4

Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

Psalmi 57:5

Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!

Psalmi 58:6

Te scoală Doamne și-i ajunge! Sparge-le dinții și le smulge Măselele, pentru că ei Sunt numai niște pui de lei!

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Proverbe 22:16

De cineva îl asuprește Pe cel sărac când își dorește Ca avuția să-și sporească, Acela o să sărăcească, Căci va plăti, neîncetat, Unuia care-i mai bogat.

Proverbe 28:3

Săracul care asuprește Pe alții – mai nenorociți Decât e el, și-obijduiți – E ca o rupere de nor Care aduce-n viitor – În ziua veșnică de mâine – O lipsă groaznică de pâine.

Proverbe 30:15

Se știe că, o lipitoare, Acasă, două fete are: „Dă!”, poartă nume prima fată, Și-adoua tot „Dă!” e chemată. Trei lucruri nesătule sânt – Ba îs chiar patru pe pământ, Ce nu vor spune niciodat’, „Gata! Destul! M-am săturat!”

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Isaia 10:2

Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!

Isaia 3:14

Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!

Isaia 3:15

Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Isaia 32:7

Mișelu-n stăpânire are Arme ce sunt nimicitoare. El face planuri vinovate Care, mereu, sunt îndreptate Spre cel ce e nenorocit, Voind să-l piardă, negreșit, Chiar dacă pricina pe care Omul care-i sărac o are, Se-arată dreaptă-n fața lui.

Езекиел 22:6

În tine, toți acei pe care Neamul lui Israel îi are Drept voievozi, Își folosesc Puterea ce o stăpânesc, Să verse sânge, ne-ncetat.

Езекиел 34:3

Dar voi, grăsimea, o mâncați Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați. Ce e mai gras, tăiați apoi, Dar nu pașteți turma de oi.

Amos 2:7

Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 8:4

Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!

Habacuc 3:14

Săgețile Ți le-ai zvârlit În capetele celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Când peste mine năvălesc Ca și furtuna, căci voiesc Să mă alunge de pe glie Cu țipete de bucurie, De parcă l-ar fi înghițit Pe cel ce e nenorocit Și e-n al său culcuș aflat.

Țefania 3:3

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

Revelația 9:8

Păr de femeie ele-aveau, Iar dinții, ca de leu erau.