Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 30:10 - Biblia în versuri 2014

10 Pe-un slujitor, să nu-l bârfești Stăpânului, căci te trezești Că ești, de slugă, blestemat Și te vei face vinovat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Nu defăima un slujitor în fața stăpânului lui – ca să eviți situația în care (stăpânul) te va blestema și te va declara vinovat!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Nu-l calomnia pe slujitor înaintea stăpânului său, ca să nu te blesteme și tu să fii vinovat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme și să te faci vinovat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Nu clevetiți pe slugă la domnul său ca să nu te blesteme și să fii vinovat.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 30:10
18 Mawu Ofanana  

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Acel care oprește grâul, O să descătușeze râul Blestemelor poporului; Dar cine-l dă norodului, Primește binecuvântarea.


Cel care s-a milostivit Și pe sărac l-a ajutat, De lipsă nu va fi-ncercat; Dar celui ce nu vrea să-l vadă, Pe cap, blesteme au să-i cadă.


Nu lua-n seamă toate cele Câte se spun, ca printre ele Să nu-l auzi pe robul tău, Vorbindu-te, cumva, de rău;


Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!”


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Cine ești tu, spre a putea Să judeci, robul altuia? Dacă rămâne în picioare, Sau dacă pică – frățioare – Nu-i treaba ta – nu-i robul tău; Treabă-i pentru stăpânul său. Dar totuși, iată că el are Ca să rămână în picioare – Căci Dumnezeu are putere, Și îi va da, după plăcere, Tăria, pentru a putea Ca, în picioare, el să stea.


Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.


„Pe robul ce l-a părăsit Pe-al său stăpân și a fugit Pentru a sta la tine-apoi, Nu-l da stăpânului, ‘napoi,


„De ce să fim dușmani noi doi? De ce-i asculți pe-aceia care Rostesc doar vorbe-nșelătoare, Spunându-ți: „David, robul tău, Voiește doar să-ți facă rău!”?


Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”


David l-a întrebat apoi: „Vrei să ne duci, acum, pe noi, La oastea de Amaleciți?” „Dacă-ndurare-mi dăruiți” – Răspunse el – „mă învoiesc Și am să vă călăuzesc. Jură-mi acuma, te rog eu, Pe Numele lui Dumnezeu, Că n-ai să mă ucizi apoi Și nici nu mă vei da-napoi, În mâinile stăpânului Ce îl aveam, ca rob al lui.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa