Proverbe 29:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²³ Omul va fi smerit de mândria lui, dar un duh smerit va dobândi onoare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Mândria omului îi aduce umilire; dar cine are un spirit modest, va obține onoare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Mândria omului îl înjosește, dar înjosirea duhului aduce glorie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Trufia omului îl va coborî, dar cel cu duhul smerit va căpăta slavă.

Proverbe 29:23 Mawu Ofanana

Iov 22:29

Tu, pentru a ta ridicare, Te vei ruga, căci Dumnezeu, Dă ajutorul Său, mereu, Celor ce-și țin ochii plecați.

Iov 40:12

Smerește-i doar cu o privire! Zdrobește-i pe cei răi din fire!

Proverbe 11:2

Mândria când se-nfățișează, Precis rușinea îi urmează; De-nțelepciune-i însoțit Acela care s-a smerit.

Proverbe 15:33

Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.

Proverbe 16:18

‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.

Proverbe 16:19

Mai bine e să te smerești Cu cei blânzi, decât să-mpărțești Prada cu oamenii cei mari, Plini de mândria că sunt tari.

Proverbe 17:19

Celui cari certurile-i plac, Păcatele îi sunt pe plac; Acela care își zidește Poarta prea-naltă, se grăbește Ca să își caute pieirea.

Proverbe 18:12

Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.

Proverbe 22:4

Smeritul care-a arătat Frică de Domnul, a luat Răsplată, multă bogăție, Slavă și viață-n bucurie.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Obadia 1:3

Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”

Matei 18:4

Ca și acest copil să fiți, Și-asemeni lui, să vă smeriți! Căci cel ce se smerește are Să fie-n ceruri, cel mai mare.

Matei 23:12

Smerit, cel ce se va-nălța, Va fi; iar cel ce va-nvăța Să se smerească, înălțat Fi-va – smerit de s-a purtat.”

Matei 5:3

„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.

Luca 14:11

La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Luca 18:14

Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Fapte 12:23

Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.

Deuteronom 8:16

Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.