Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 28:4 - Biblia în versuri 2014

4 Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Cei ce părăsesc Legea îi laudă pe cei răi, dar cei ce păzesc Legea îi confruntă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Cei care abandonează legea, îl laudă pe omul rău; dar aceia care o respectă, se luptă cu el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Cei care părăsesc legea îl laudă pe cel vinovat, dar cei care păzesc legea se luptă împotriva lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Cei ce părăsesc legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mânie pe el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Cei ce părăsesc legea laudă pe cei răi, dar cei ce păzesc legea se mânie împotriva lor.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 28:4
31 Mawu Ofanana  

„Nu eu, ci tu chiar ai adus Nenorociri, peste popor. Tu te închini, idolilor! Tu și cei care se găsesc În casa ta, lui Baal slujesc! Pe Domnul, când L-ai părăsit, Poporul l-ai nenorocit!


L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!”


Pe vremea ‘ceea, am văzut Ceea ce unii au făcut În ziua sfântă de Sabat: Unii, în teascuri, au călcat, În timp ce alții, snopi, cărară. În urmă, alții încărcară Vin și smochine pe măgari, Și struguri, puși în coșuri mari. Lucruri, de orice fel, au pus, Pe-ai lor măgari și le-au adus Către Ierusalim, de-ndat, Ca să le vândă, de Sabat. În clipa-n care am văzut Că mărfurile și-au vândut, Grabnic am mers și i-am mustrat, Atunci, în ziua de Sabat.


Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.


Cel rău, cu pofta lui cea mare, Se va făli fără-ncetare. Cel răpitor batjocorește Pe Domnul și-L nesocotește.


Să se tot creadă fericit Omul, în viața lui – zic eu – Și să se laude mereu, Cu bucuriile pe care Și le tot face fiecare,


Grozave lucruri se fac iară, Acum, la ăst popor în țară. Sun niște lucruri urâcioase, Ce se vădesc nesănătoase.


„Nu poți să iei femeia asta, Fiindcă ea este nevasta Lui Filip – frate-tău!” Astfel, Despre Irodiada, el Vorbise, și știa oricine – Chiar și Irod – că nu e bine Să-i fie soață, când soț are.


Către Ioan, astfel a spus: „Mă lasă, căci a trebuit Să împlinim ce-i de-mplinit!”


Veniră și mulți Farisei – De-asemenea și Saduchei – Dorind să fie botezați. „De cine sunteți învățați – Pui de năpârci! – ca să fugiți Și încercați să ocoliți, Astfel, mânia viitoare?!” – Le-a zis Ioan. „Prin fapte are


Când el, cuvântul, a luat, Întreg norodul a strigat: „Acesta-i glas dumnezeiesc, Și, nicidecum, glas omenesc!”


Pavel, atuncea, însoțit Și de Barnaba, a pornit Un schimb de vorbe – viu rostite – Și de păreri deosebite. Frații, îndată, au găsit, Că lucrul cel mai potrivit, Ar fi ca Pavel și Barnaba – Și câțiva frați – cu toată graba, Să ceară apostolilor – Precum și prezbiterilor De la Ierusalim – un sfat.


Dar pentru că mulți se-arătau Necredincioși și împietriți Și pentru că au fost găsiți Că au vorbit norodului, De rău doar, Calea Domnului, Pavel, pe loc, i-a părăsit. Pe ucenici, i-a despărțit De ei și-apoi, a învățat Norodul cari s-a adunat La școala unui om, numit Traian. Acolo, a vorbit,


Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”


Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.


După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.


Ei sunt din lume și vorbesc Asemeni lumii, căci găsesc Astfel, la lume, ascultare.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa