Proverbe 28:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Cel credincios – pentru purtări – De multe binecuvântări Are să fie năpădit; Dar fi-va aspru pedepsit Acela cari o să dorească, Iute, să se îmbogățească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Un om credincios va fi binecuvântat pe deplin, dar cel ce se grăbește să se îmbogățească nu va rămâne nepedepsit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Un om credincios va fi binecuvântat în toate aspectele vieții lui; dar cel care urmărește permanent să se îmbogățească rapid, nu va rămâne nepedepsit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Omul fidel [va avea parte] de multe binecuvântări, dar cel grăbit să se îmbogățească nu va fi [considerat] curat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Bărbatul cu credincioșie va prisosi în binecuvântări, dar cel ce se grăbește să se îmbogățească nu va fi nevinovat.

Proverbe 28:20 Mawu Ofanana

Neemia 7:2

Apoi, slujbași trimis-am eu, După Hanani – frate’ meu – Și după cel ce s-a chemat Hanania cari așezat Fusese căpetenie mare, Peste Ierusalim, căci are Teamă de-al nostru Dumnezeu Și credincios este, mereu, Încât pe mulți îi întrecea Prin faptele ce le făcea.

Psalmi 101:6

Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.

Proverbe 10:6

Peste neprihănit, din zări, Vor curge binecuvântări; Dar gura celor răi – se știe – Este izvor de silnicie.

Proverbe 13:11

Averea ce-a fost dobândită Fără de trudă, e sortită Ca tot mereu să se micească; Dar ne-ncetat are să crească, Dacă încet se dobândește.

Proverbe 17:5

Omul care-l batjocorește Pe cel sărac, Îl înjosește Pe-Acela care l-a zidit. Nu va scăpa nepedepsit Cel care află fericire Atunci când, în nenorocire, Se află cineva căzut.

Proverbe 19:2

Pagubă-i lipsa de știință; Iar cine, în necunoștință, ‘Nainte fuge neghiobește, Mereu, tot rău o nimerește.

Proverbe 20:21

O moștenire câștigată Iute, nu-i binecuvântată.

Proverbe 20:6

Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?

Proverbe 23:4

Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,

Proverbe 28:22

Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.

Matei 24:45

Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?

Matei 25:21

„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”

Luca 12:42

Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?

Luca 16:1

Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,

Revelația 2:10

Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.

Revelația 2:13

„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.

1 Samuel 22:14

Ahimelec a cutezat Să îl întrebe, pe-mpărat: „Din cei ce sunt în slujba ta, Oare, poți tu a-mi arăta Un om, să fie – ne-ndoios – Cum este David, credincios? La fel ca fiul lui Isai – Ca ginerele ce îl ai – Cine mai este, împărate, Să împlinească, cu dreptate, Poruncile ce le rostești? Pe cine oare, mai găsești – La tine-n casă așezat – De-atâta cinste-nconjurat?