Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 28:17 - Biblia în versuri 2014

17 Omul – cu cugetu-ncărcat De sângele ce l-a vărsat – Fuge spre groapă, s-o găsească. Lăsați-l! Nimeni, nu-l oprească!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Un om chinuit de sângele vărsat va fi fugar până la groapă. Nimeni să nu-i ofere sprijin!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Un om chinuit de vinovăția crimei (lui), va fugi mereu până va muri. Nimeni să nu îl susțină!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Omul oprimat de sângele unei vieți fuge până la groapă: „Să nu-l oprească [nimeni]!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Omul împovărat cu sânge de om va fugi până la groapă: nimeni să nu‐l oprească.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 28:17
16 Mawu Ofanana  

Pământul, când ai să-l muncești, Zadarnic ai să te-ostenești. Degeaba ai să ari tu, glia, Căci nu-ți va da ea, bogăția, Iar munca ta pieri-va-n vânt! Pribeag vei fi pe-acest pământ!”


De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.


De teamă, Absalom – pătruns – A alergat și s-a ascuns. Tânărul care, așezat, A fost de strajă, s-a uitat În depărtare și-a văzut O ceată care-a apărut Pe drumul dinapoia lui, De către poala muntelui.


Cei zece tineri cari erau Lângă Ioab – căci trebuiau Să-i poarte armele – de-ndat’, Au mers și l-au împresurat, Pe Absalom. Ei l-au lovit, Cu săbiile, și-a pierit.


Cei care l-au văzut s-au dus La împăratul și i-au spus, Cum că, la cortul Domnului – La coarnele altarului – Este Ioab, adăpostit. Când Solomon a auzit Lucrul acesta, l-a chemat La sine pe Benaia-ndat’ Și-a zis: „Acuma, să pornești Și pe Ioab să îl lovești!”


Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”


Domnul, atuncea când vorbise, Și despre Izabela zise: „Câinii se vor vădi acei Cari vor mânca din trupul ei, Chiar lângă-ntăritura care Cetatea Izreel o are.


„În acest loc, ieri, am văzut Ce faptă rea s-a petrecut: Sângele cel nevinovat – Al lui Nabot – a fost vărsat, Precum și al fiilor lui. De-aceea, împăratului, Am să îi fac – și Eu – la fel!” Du-te și ia trupul acel Și du-l pe-al lui Nabot pământ, După al Domnului cuvânt.”


Însă dacă, cu viclenie Și răutate a lucrat Acela care a umblat – Pe altul, ca să îl omoare – Pentru acela nu-i scăpare. Chiar dacă acel om, cumva, L-al Meu altar afla-se-va, Să-l smulgeți de lângă altar Și să-l ucideți pe tâlhar.”


Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,


Dar Ismael – cari se vădea Feciorul lui Netania – Cu alți opt oameni, a fugit De Iohanan și-a reușit, La Amoniți, loc să găsească, În care să se-adăpostească.


Barbarii: „Cu adevărat, Acum, „Dreptatea” s-a vădit Și n-a lăsat nepedepsit, Pe ucigașu-acesta care, Cu bine, a scăpat, din mare.”


Dar dacă întâmpla-se-va Că o să fugă cineva Într-una din cetatea care Lăsată e, pentru scăpare, După ce lațuri i-a întins – Din vrăjmășie – și l-a prins Pe frate’ său și-n mod voit – El – moartea i-a pricinuit În acest fel aproapelui,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa