Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 27:9 - Biblia în versuri 2014

9 Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Uleiul și parfumul înveselesc inima, iar dulceața cuvintelor unui prieten vine din sfatul sufletului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Așa cum uleiul și substanțele parfumate înveselesc inima, sfatul unui prieten oferit cu amabilitate produce satisfacție.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Untdelemnul și tămâia înveselesc inima, dar sfatul din suflet este dulceața prietenului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Cum înveselesc untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Untdelemnul și mireasma veselesc inima: așa și dulceața prietenului care vine dintr‐un sfat din inimă.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 27:9
20 Mawu Ofanana  

Vino te rog, pentru că vreau, Un sfat, acuma, să îți dau, Ca să scăpați – cu viață – voi, Și tu și Solomon apoi.


Vin îi mai dărui, totodată, Cu care se înviorează. Fața și-o înfrumusețează, Cu untdelemnul dat de Tine. Pâine îi dai, pentru a-și ține Inima tare-n pieptul lui.


E-asemeni untdelemnului, De preț, turnat pe capul lui, Curgând pe barbă; bunăoară, Pe barba lui Aron pogoară Și picură din barba lui, Pe marginea veșmântului.


Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.


Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește.


Mi-e așternutul. Te-nfioară Cu-aroma lui de scorțișoară, Smirnă și-aloe – te îmbată!


Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!


„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”


Vai ce lipici, soro mireasă, Din mângâieri poate să-ți iasă! Iar dezmierdările-ți, găsesc Că mai de preț se dovedesc, Decât e vinul cel mai bun. Apoi, mireasma ta, îți spun Că-i mai plăcută decât toate Aromele-n lume aflate!


A părăsit bucătăria, Lăsând, pe Marta, tot; s-a dus Și mir de nard, scump, a adus. Cu litru-acel de mir curat, Ea, pe picioare, L-a spălat, Pe Domnul. Casa s-a umplut, De un miros, foarte plăcut, De mir. Maria s-a plecat Și, cu al ei păr, I-a uscat Picioarele. Când a văzut,


Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.


„Să-mi las eu, untdelemnul meu, Care-mi aduce, tot mereu, Atât lauda Domnului Cât și pe cea a omului, Doar ca să fiu încoronat Peste copaci, ca împărat?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa