Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 27:24 - Biblia în versuri 2014

24 Află că nici o bogăție Nu-i veșnică, iar pe vecie, Nici o cunună nu va sta.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 căci bogăția nu este veșnică și coroana nu rămâne din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 pentru că nici bogățiile nu sunt eterne și nici coroana nu rezistă pentru totdeauna!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Căci comoara nu ține veșnic, nici cununa, din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Căci nicio bogăție nu ține veșnic și nici cununa nu rămâne pe vecie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Căci avuția nu este în veac; și ține oare cununa din neam în neam?

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 27:24
15 Mawu Ofanana  

Casa și-mpărăția ta – În fața Mea – mereu vor sta, Iar al tău scaun de domnie Tare va fi, pentru vecie.”


De slava mea, m-a despuiat, Mi-a smuls cununa de pe cap,


Sămânța lui, pentru vecie, Va dăinui. A lui domnie Va fi mereu ‘naintea Mea, Ca soarele; de-asemenea,


În urmă, ai nesocotit Chiar legământul, negreșit, Pe care, Tu l-ai încheiat Cu al Tău rob. Ai aruncat Cununa lui și-ai pângărit-o, Când la pământ Tu ai trântit-o.


Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,


Căci bogăția, dragul meu, Își face aripi și-apoi zboară, Precum vulturul, bunăoară, Spre-albastrul cer s-a ridicat. Abia dacă ți-ai aruncat Ochii spre ea, și nu mai este. Dispare, făr’ să prinzi de veste.


Iată, acesta-i un rău mare: Păstrarea bogățiilor Spre dauna stăpânilor, Deci spre a lor nefericire.


Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


Mergi la-mpărat și negreșit Vei spune ce ți-am poruncit! Să-i spui dar, împăratului Precum și-mpărătesei lui: „Jos, pe pământ, vă așezați, Căci nu mai sunteți împărați! Cununile ce le-ați avut, Iată – acuma – v-au căzut. Cununile ce le aveați, Cu care vă împodobeați, Iată că nu le mai aveți Și împărați nu mai sunteți!”


Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit!


Iată ce-a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Jos mitra! Să se prăbușească! Jos și cununa-mpărătească! Nimic nu e cum e știut Că fost-a de la început, Tot ceea ce este plecat Are să fie înălțat, Iar ceea ce s-a dovedit A fi-nălțat va fi smerit!


Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.


Iar, dimpotrivă, trebuiește Cel ce bogat se dovedește, Ca să arate, negreșit, În ce măsură s-a smerit, Căci trecători sunt fiecare, Precum este a ierbii floare.


Tu ai făcut, însă, altfel. Să știi dar, că a ta domnie Mult timp nu va avea să ție, Pentru că nu ai împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa