Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 27:18 - Biblia în versuri 2014

18 Cine-ngrijește un smochin, Îi va mânca rodul, din plin. Cine, stăpânul, își păzește, A lui răsplată o primește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Cine îngrijește de un smochin îi va mânca roadele și cine veghează asupra stăpânului său va fi prețuit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Cine îngrijește un smochin, îi va mânca fructele; și cine are grijă de stăpânul lui, va fi apreciat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Cel care se îngrijește de un smochin va mânca roadele lui și cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Cine îngrijește de un smochin va mânca din rodul lui și cine-și păzește stăpânul va fi prețuit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Cel ce păzește smochinul îi va mânca rodul și cel ce ia seama la domnul său, va fi cinstit.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 27:18
35 Mawu Ofanana  

Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –


Când Iosafat a auzit, S-a-ntors și a-ntrebat, răstit: „Spune-mi, cu noi – aicea – nu-i Nici un proroc al Domnului, Prin cari să-L întrebăm apoi – Pe Domnul – ce să facem noi?” Un slujitor din cei pe care, Ioram, în slujba lui, îi are, Veni și zise: „Domnii mei, Aici se află Elisei. El este fiul lui Șafat. El este cel care-a turnat Apă, pe mâna lui Ilie. Doriți ca să îl chem să vie?”


Și-apoi la Elisei s-a dus. Văzându-l, Elisei a spus: „Oare, de unde ai venit?” „De nicăieri” – a glăsuit Ghehazi-ndată. „Iată, eu Aici am fost.” „Dar duhul meu


Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.


Iute, Haman atunci s-a dus Să îl îmbrace pe Iudeu. L-a așezat pe Mardoheu, Pe calul împăratului Și a strigat în fața lui, Când prin cetate, l-a purtat: „Iată, măritul împărat, În felul-acesta dovedește Că pe ăst om, mult îl cinstește!”


Așa cum ochii robilor Se uită la stăpânii lor Și după cum roaba privește La ceea pentru cari slujește, Așa privim și noi, mereu, Către al nostru Dumnezeu, Până se va-ndura și-apoi, El va avea milă de noi.


Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,


Mereu, de ceartă. Un argat Ce-nțelepciune-a arătat, Putea-va-n stăpânire ține Pe fiul lipsit de rușine Și va-mpărți, cu frații lui, Averile stăpânului.


Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.


Cum fierul, alt fier va ascute, Și-un om, pe altul, îl asmute.


Precum în ale apei unde, Față la față va răspunde, La fel, inima omului Răspunde-va seamănului.


„Dar via ce a mea era, Doar pentru mine-o voi păstra. Hei, Solomon, să iei o mie De sicli, pentru a ta vie, Și două sute pentru cei Care păzesc roadele ei!”


Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine, Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –


Căci v-am vestit, mai dinainte!


Ferice de acel rob, care – Atuncea când stăpânul are Să se întoarcă – e găsit Așa precum s-a poruncit.


Nu vreau ca să văd, între voi, Așa ceva. Acela care Dorește a fi cel mai mare, Acela trebuie să știe Ca sluga tuturor să fie.


Ferice de-acei robi, pe care, De veghe stând, în așteptare, Stăpânul are să-i găsească! Vă spun că o să-i răsplătească: Pe-aceia-i va pofti în casă Și-i va sluji, chiar el, la masă.


Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?


„Bine, rob bun și credincios” – I-a spus stăpânul, bucuros – „Puține lucruri, ai păzit, Dar, credincios, te-ai dovedit; De-aceea, tu ai să primești, Zece cetăți, să cârmuiești.”


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


Când îngerul a dispărut, Corneliu-ndată a făcut Precum îi spuse. A chemat Doi slujitori și un soldat, Care erau în casa lui. Le spuse cum al Domnului Înger, în casă, i-a venit Și cum, apoi, i-a deslușit


Omul acel care sădește, Cu cel ce udă, se vădește Că una este; fiecare, Parte, de o răsplată, are. Astfel, răsplata omului, E după osteneala lui.


Nu știți căci cei care slujesc – Și slujbe sfinte-ndeplinesc, În Templu – trebuie hrăniți, Din lucruri ce le dăruiți, Și cari sunt ale Templului? Cei ce slujesc altarului, N-au, oare, parte, de-acel dar, Ce se aduce, pe altar?


Dar cine merge la război, Pe cheltuiala sa, apoi? Sau spuneți-mi, acuma, mie: Cine-i cel ce sădește-o vie Și nu mănâncă – dragii mei – Într-un sfârșit, din rodul ei? Sau cine-i cel ce paște-o turmă, Și nu mănâncă lapte-n urmă?


De-asemenea, voi – robilor – Stăpânii, să vi-i ascultați, Nu doar atunci când vă aflați Aproape, sub a lor privire – Asemeni celor cari, din fire, Vor ca să placă omului – Ci voi, pe placul Domnului, Neîncetat, doresc să fiți, Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți. S-aveți o inimă curată, Ca unii care se arată Că-s temători de Dumnezeu.


Plugarul, mai întâi, muncește Și-abia apoi, rod, dobândește.


Vă-ndemn pe voi dar, slugilor: Supuși să fiți, stăpânilor, Cu teamă, frică, ne-ncetat – Nu doar celor ce-au arătat Că-s buni și blânzi, necontenit, Ci și celor ce-au dovedit Că greu pot a fi mulțumiți.


Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa