Proverbe 25:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Proaspătă apă-i socotită Vestea cea bună – mult dorită, Din depărtări, când a venit – Pentru cel care-i obosit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Ca apa rece pentru sufletul obosit, așa este vestea bună venită dintr-o țară îndepărtată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Vestea bună venită dintr-o țară îndepărtată este ca apa rece pentru sufletul obosit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Ca apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună dintr-o țară îndepărtată.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat.

Proverbe 25:25 Mawu Ofanana

Geneza 45:27

Abia atunci, când a văzut Căruțele și-au povestit Feciorii săi – amănunțit – Tot ce-n Egipt s-a întâmplat, Abia atunci s-a-nviorat Duhul lui Iacov; și, firește,

2 Samuel 23:15

David găsi de cuviință, Ca să își spună o dorință. „Cine-mi va da, apă, să beau?” – A-ntrebat el. „Dar apă, vreau, Doar din acea fântână, care, La Betleem e, la intrare.”

Psalmi 63:1

Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.

Exodul 17:6

La stânca din Horeb, voi sta. Acolo, când ai să sosești, Vreau ca în stâncă să lovești, Căci apă va țâșni din ea Și astfel, va putea să bea Poporu-ntreg, pe săturate.” Vorbele fost-au ascultate De Moise, care a făcut Așa precum i s-a cerut, Având alăturea de el, Câțiva bătrâni din Israel.

Proverbe 15:30

Privirea, cu prietenie, Dă inimilor veselie; Veștile bune-au întărit Oasele care-au obosit.

Proverbe 25:26

Precum fântâna cea stricată, Izvor cu apă tulburată, Așa este asemănat Atuncea când s-a clătinat Neprihănitu-n crezul său, În fața omului cel rău.

Isaia 52:7

Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”

Isaia 55:1

„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!

Ieremia 18:14

Dar stânca, în ogoare-aflată, Va părăsi oare, vreodată, Zăpezile Libanului? Sau seacă apa râului, Cea proaspătă și curgătoare, Ce vine de la depărtare?

Nahum 1:15

Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…

Ioan 7:37

Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!

Romani 10:15

Și cum să propovăduiască, Dacă nu-s puși ca să vestească? Din astă cauză, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris: „Frumoase-s, la înfățișare, Picioarele acelor care, Vești despre pace-mpărtășesc, Sau Evanghelia o vestesc.”

1 Timotei 1:15

Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;

Iosua 22:33

A lui Israel adunare A ascultat astă-ntâmplare Și mulțumire-a arătat. Apoi a binecuvântat Pe Dumnezeu și nimenea, Gând de război, nu mai avea, Cu neamul Rubeniților, Sau cu cel al Gadiților.

Revelația 21:6

Când a sfârșit de cuvântat – „S-a isprăvit, s-a terminat!” – Adăugat-a Cel Prea Sfânt. „Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit. Celui ce-i este sete, iată, Îi dau să bea, fără de plată, Din apa vieții, negreșit.

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!