Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 24:31 - Biblia în versuri 2014

31 Pe amândouă – ia aminte – Creșteau, în voie, numai spini, Acoperiți de mărăcini, Iar zidul ce le-a-mprejmuit, De mult, fusese prăbușit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 iată că era plină de spini, pământul era acoperit cu buruieni, iar zidul de piatră era dărâmat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Am văzut spini, pământul fusese acoperit cu buruieni, iar zidul de piatră era prăbușit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Iată, peste tot creșteau mărăcini, suprafața sa era acoperită de urzici, iar zidul de pietre era dărâmat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Și era numai spini, acoperit de mărăcini, și zidul de piatră era prăbușit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și iată era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 24:31
16 Mawu Ofanana  

Prin mărăcini stau rătăcite,


Atunci în loc de grâu, vreau spini Să crească pe acea țarină, Și-n loc de orz, crească neghină! V-am spus tot ceea ce-am avut!” – A mai zis Iov, și a tăcut.


Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui.


Frica de Dumnezeu păzește, Dă viață; cine o găsește, Petrece noaptea, săturat, Fără să fie cercetat, În somn, de vreo nenorocire.


În toamnă, leneșul nu ară; La secerat însă – în vară – Ar vrea și el roade s-adune, Dar n-are, mâna, pe ce pune.


Cel leneș spune, ne-ncetat: „În uliță, este un leu Ce m-ar ucide. Nu ies eu!”


Că toți aceștia sărăcesc Și-n zdrențe-apoi, se pomenesc.


Atent, la toate, m-am uitat Și-nvățătură am luat.


Când mâinile se dovedesc Că-s leneșe, se îndoiesc Grinzile, iar în urmă plouă, Pentru că brațele-amândouă S-au lenevit și au lăsat Casa de s-a dărăpănat.


De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.


Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”


„Căci Dumnezeu așa vorbește Și-n acest fel îl sfătuiește Pe cel ce-n Iuda-i așezat Sau în Ierusalim e-aflat: „Un nou ogor, desțeleniți, Iar după ce îl pregătiți, Sămânța ce o semănați, Nu între spini s-o aruncați!


Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului.


Alte semințe au căzut În spini. Aceștia au crescut, Și grâul care s-a-nălțat, Acolo, fost-a înecat.


Dar dacă el va da mereu – Udat fiind – doar mărăcini – Pe-ntinsul său – sau numai spini, Are să fie lepădat, Pentru că este blestemat, Și va ajunge acel loc, În urmă, să i se dea foc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa