Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 24:28 - Biblia în versuri 2014

28 Să nu vorbești necugetat De-al tău aproape, că-i păcat. Sau ai găsit, cumva, o cale, Să-nșeli cu spusa gurii tale?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Nu mărturisi fără motiv împotriva semenului tău. Oare îl vei înșela cu buzele tale?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Nu face fără motiv declarații împotriva semenului tău; și nu înșela (pe alții) cu buzele tale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Nu fi un martor zadarnic pentru aproapele tău și nu înșela cu buzele tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Nu vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Nu fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale?

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 24:28
24 Mawu Ofanana  

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”


Iată că martori mincinoși S-au ridicat acum, furioși, Și să vorbesc, ei mi-au cerut, De lucruri ce nu le-am știut.


Ei au întins un laț al lor Și-o groapă sub al meu picior Au mai săpat, fără temei, Căci viața mea au vrut-o ei.


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.


„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


Un martor credincios nu minte; Dar unul mincinos, cuvinte Nedrepte – fără vreo măsură – Va arunca mereu, din gură.


Martorul care a mințit, Are să fie pedepsit Pentru că toți aceia care Sânt mincinoși, nu au scăpare.


Un martor mincinos nu are Nici o speranță de scăpare, Ci au să fie pedepsiți Toți mincinoșii dovediți.


Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește.


Cum buzduganul, greu, lovește, Cum sabia se prăvălește Și cum săgeata ascuțită Împunge – când e slobozită Din coarda arcului – la fel, Este cuvântul spus de cel Care e martor mincinos, Când îl va arunca, furios – Cu gând doar ca să facă rău – În contra aproapelui său.


Va fi și omu-acela care Înșeală – ca să facă rău, Într-una, aproapelui său – Și-atuncea când e dovedit, Va zice: „Eu doar am glumit!”


Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți


„De va păcătui, cumva, Față de Domnul, cineva, Căci face o nelegiuire Tăgăduind – deci prin vorbire – Aproapelui său, lucrul care Dat îi fusese, în păstrare; Sau de, cu sila, a luat Un lucru, ori și-a înșelat


Aproapele, tăgăduind Că lucrul său – pierdut fiind – A fost, de el – acum – găsit; Sau dacă, cumva, a rostit Un jurământ strâmb, cu privire La lucrul de cari are știre; Deci dacă a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit,


Răspunseră. Din nou, Pilat, „Ce va făcut?” – i-a întrebat. Gloata, mai tare, a răcnit: „Iisus să fie răstignit!”


Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.


De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


Vorbiți, mereu, doar cu măsură Și căutați să vă feriți, Ca nu cumva, să vă mințiți Unii pe alții, căci acum, Nu mai sunteți, pe vechiul drum, Pentru că voi v-ați dezbrăcat, De omul vechi; v-ați lepădat De faptele ce le-a avut Omul acela, din trecut.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa