Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 24:16 - Biblia în versuri 2014

16 Nu știi? Oare n-ai auzit? Neprihănitul se ridică De șapte ori, chiar dacă pică! Însă cei răi se prăbușesc: Nenorocirile-i zdrobesc!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 căci cel drept de șapte ori cade și se ridică iarăși, dar cei răi vor fi prăbușiți de nenorocire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Pentru că cel corect cade de șapte ori și se ridică din nou; dar cei răi se prăbușesc în dezastru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Căci cel drept cade de șapte ori și se ridică, dar cei vinovați se poticnesc în răutate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Căci de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar cei răi se prăbușesc de rău.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 24:16
30 Mawu Ofanana  

Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat.


Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.


De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.


Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,


Pe omul rău dar, bunăoară, Nenorocirea îl omoară, Dar toți vrăjmașii cei pe care Omul neprihănit îi are Neîncetat sunt urmăriți Și au să fie pedepsiți.


De se întâmplă ca să cadă, De tot nu va avea să pice, Căci Dumnezeu are să-l vadă Și-ndată are să-l ridice.


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!


Un sol rău, în nenorocire, Cădea-va; dar tămăduire, Solul cel bun și credincios O să aducă, ne-ndoios.


Pe cei care păcătuiesc, Nenorociri îi urmăresc; Însă toți cei neprihăniți, Cu fericire-s răsplătiți.


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Căci lor, de-odat’, o să le vie Moartea și cine, oare, știe Al amândurora sfârșit!


De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.


Ca vânturile ce pornesc Din răsărit, îl risipesc Când vor veni dușmanii lui. În zilele necazului, Îi întorc spatele și-astfel, Nu Îmi va mai păsa de el!”


„Spune-le astfel, tuturor: „Domnul a zis: „Dar cine pică Și-n urmă nu se mai ridică?” Cine se-abate, iar apoi Nu se întoarce înapoi?”


Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că vine peste fire – Acuma – o nenorocire! Nicicând n-a mai fost întâlnită Și este nemaipomenită!


„Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”


Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”


Dar dacă n-o să împliniți Ceea ce-ați spus, atunci să știți Că, vinovați, vă faceți voi, Față de Dumnezeu și-apoi, Păcatul ce l-ați săvârșit Vă va ajunge, negreșit.


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Doar Dumnezeu este Acel, Cari poate a-l lovi pe el: Fie că-i vremea ca să moară, Fie că merge, bunăoară, Ca să pornească vreun război În care va muri apoi.


Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa