Proverbe 24:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”, Chiar crezi că Domnul n-a văzut? El, care inimi cercetează Și care suflete veghează, Nu știe gândul omului? Nu va da El, fiecărui, Numai răsplata potrivită Cu fapta ce-a fost săvârșită?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Dacă spui: „Iată că n-am știut lucrul acesta!“ crezi că nu vede Cel Ce cântărește inimile? Nu va cunoaște Cel Ce veghează asupra vieții tale și nu-i va răsplăti El fiecărui om după fapta lui?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Dacă spui: „Ah! Nu am știut!”, crezi că nu vede Cel care judecă inimile? Oare nu te cunoaște Cel care privește atent viața ta? Și nu va recompensa El pe fiecare conform faptelor lui?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Nu spune: „Iată, nu am știut aceasta!”. Oare cel care analizează inimile nu pricepe? Și cel ce păzește sufletul tău nu știe? Însă el îi întoarce omului după fapta sa.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Dacă zici: „Ah! n-am știut…”, crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile și Cel ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după fapta sa?

Proverbe 24:12 Mawu Ofanana

Iov 34:11

El răsplătește omului, După măsura faptei lui!

Psalmi 121:3

Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit.

Psalmi 121:8

El te păzește la plecare, Și-n orice loc, pe unde treci. Te-nconjură, cu grija-I mare, Și când te-ntorci: acum și-n veci.

Psalmi 17:3

Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.

Psalmi 44:21

N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?

Psalmi 62:12

Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.

Psalmi 66:9

Domnul, cu viață, ne-a păstrat. Pasul nu ni s-a clătinat.

Psalmi 7:9

Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!

Psalmi 94:9

Acela care a sădit Urechea, nu a auzit? Cel care, ochiul, l-a făcut, Se poate să nu fi văzut?

Proverbe 12:14

Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.

Proverbe 16:2

Toate căile omului Curate sunt, în ochii lui; Dar Cel cari duhuri cercetează, E Dumnezeu. Încredințează

Proverbe 21:2

Omul, mereu, se socotește Fără prihană că pășește; Dar inima o cercetează Domnul, căci El poate s-o vază.

Proverbe 5:21

E lămurită-a omului Cărare-n ochii Domnului; El vede tot ce omul face.

Proverbe 5:22

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Qohelet 5:8

Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.

Ieremia 17:10

„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”

Ieremia 32:19

La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.

Plângerile 3:36

Când omul e nedreptățit Deși dreptate-a dovedit, E cineva cari poate crede, Cumva, că Domnul chiar nu vede?

Daniel 5:23

Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!

Matei 16:27

Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.

Fapte 17:28

Prin El, avem noi, viața dar, Și-asemenea mișcarea, iar Ființa, tot prin El, ni-e dată, Precum ai voști’ poeți – odată – De El, în graiul versului, Au spus: „Suntem din neamul Lui.”

Romani 2:16

Iar acest fapt se va vedea Când, după Evanghelia mea, O să înceapă Cel de Sus, A judeca-n Hristos Iisus, Acele lucruri nepătrunse, Care, de oameni, sunt ascunse.”

Romani 2:6

Și cari va răsplăti, mereu, Doar după faptele pe care, Acum, le face fiecare.

1 Corinteni 4:5

De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.

2 Corinteni 5:10

Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”

Revelația 1:18

Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.

Revelația 2:18

Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.

Revelația 2:23

Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.

Revelația 22:12

Eu vin curând! Pricepeți bine, Cum că răsplata e cu Mine Și că plăti-voi, tuturor, Așa cum cer faptele lor!

1 Samuel 16:7

Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”

1 Samuel 2:3

Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.

1 Samuel 2:6

Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.

1 Samuel 25:29

Atunci când întâmpla-se-va Să se ridice cineva Ca să-ți ia viața, Dumnezeu Îl va lega, pe domnul meu, Într-un mănunchi al celor vii. Sufletul tău – așa să știi – Se va afla-n mănunchiul lor, Iar sufletele tuturor Acelora care sunt răi Și care sunt vrăjmașii tăi, De Domnul, fi-vor pedepsite, Cu praștia, fiind zvârlite.