Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 23:5 - Biblia în versuri 2014

5 Căci bogăția, dragul meu, Își face aripi și-apoi zboară, Precum vulturul, bunăoară, Spre-albastrul cer s-a ridicat. Abia dacă ți-ai aruncat Ochii spre ea, și nu mai este. Dispare, făr’ să prinzi de veste.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Îți zboară ochii după bogăție? Ea nu va mai fi! Căci sigur îi vor crește aripi și va zbura spre ceruri ca un vultur!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Abia ai privit spre bogăție, și ea (în scurt timp) nu mai există; pentru că este o certitudine: îi vor crește aripi și va fugi spre cer ca un vultur!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dacă-ți arunci ochii asupra ei, nu mai este, căci își face aripi ca un vultur și zboară spre ceruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Abia ți-ai aruncat ochii spre ea, și nu mai este; căci bogăția își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 23:5
17 Mawu Ofanana  

„Voi mă lăsați fără copii! Iosif nu mai e printre vii, Iar Simeon e-ntemnițat. Of Doamne! Și vreți, imediat, Pe Beniamin să mi-l răpiți! Dar oare, voi nu vă gândiți Cât, sufletul mi-e de lovit?!”


Se culcă și este bogat; Moare și este despuiat.


O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Află că nici o bogăție Nu-i veșnică, iar pe vecie, Nici o cunună nu va sta.


Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.


„O, lipsă de înțelepciune! Totul este deșertăciune!” – A zis, precum un om deștept,


De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


„Atunci când vei primi solia, Liber să-l lași pe Ieremia. Poartă-i de grijă, nu cumva, Vreun rău să-i facă cineva! Îți poruncesc, în încheiere, Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”


„Comori, nu strânge pe pământ, Unde, amenințate sânt: De hoți, pot ele-a fi furate, Și de rugini pot fi mâncate.


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa