Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 23:35 - Biblia în versuri 2014

35 „Am fost lovit?… N-am observat, Căci nici măcar nu m-a durut. Și ce dacă am fost bătut?… Eu n-am simțit. Când mă trezesc? Nu știu! Acuma, vin voiesc!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 „M-au lovit, dar nu m-au rănit! M-au bătut, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi, pot găsi altceva de băut?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 (Vei spune:) „M-au lovit, dar nu m-au rănit! M-au bătut, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi, pot găsi ceva (vin) să mai beau?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 M-au lovit, dar nu sufăr, m-au bătut, dar nu știu [nimic]. Când mă voi trezi, îi voi căuta din nou!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 „M-a lovit…, dar nu mă doare!… M-a bătut…, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 M‐au bătut,… nu mă doare!… m‐au lovit și nu simt! Când mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 23:35
11 Mawu Ofanana  

Precum e cel culcat în mare Vei fi și-asemeni celui care, Pe un catarg a fost culcat.


Cum câinele se-ntoarce – știți – ‘Napoi, la ceea ce-a vărsat, Și cel nebun va fi-nturnat Iarăși, la vechea-i nebunie.


Pe omul care e nebun, Ca pe grăunțe de-l așezi În piuă și ai să-l pisezi Cu pisălogul, n-ai să poți Ca nebunia să i-o scoți.


Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”


„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”


Aud, pe Efraim bocind Și printre scâncete vorbind: „A Ta pedeapsă m-a atins, Ca pe un junc ce-i nedeprins A trage-n jug. Întoarce-mă, La Tine și ajută-mă Să mă întorc, spre Tine, eu, Căci îmi ești Domn și Dumnezeu!


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Iată că ei – cum am văzut – Orice bun simț și l-au pierdut Și s-au dedat la desfrânare, Fără să aibă vreo mustrare, Căci săvârșesc, cu lăcomie, Mereu, orice necurăție.


Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”


Exact precum a cuvântat Vechea zicală, s-a-ntâmplat, Cu acești oameni: „Înapoi, Se-ntoarse câinele apoi, La ceea ce el a vărsat”, Sau „În mocirlă a intrat, Ca să se tăvălească, iată, Scroafa care a fost spălată”.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa