Proverbe 23:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Nu-i pizmui pe mincinoși – Pe oamenii cei păcătoși – Ci-n a ta inimă, mereu, Frică să ai de Dumnezeu,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Să nu-i invidieze inima ta pe cei păcătoși, ci să umble în frică de Domnul toată ziua!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Nu îi permite inimii tale să invidieze pe cei păcătoși; ci să ai mereu frică de Iahve!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Inima ta să nu fie geloasă pe cei păcătoși, ci să fie în teama de Domnul toată ziua!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Să nu pizmuiască inima ta pe cei păcătoși, ci fii cu frica Domnului toată ziua.

Proverbe 23:17 Mawu Ofanana

Psalmi 111:10

Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.

Proverbe 15:16

Mai bun îi este omului, Puțin, cu frica Domnului, Decât averea dobândită, De tulburare însoțită.

Proverbe 24:1

Nu-l pizmui pe omul rău! Nu te dori în rândul său!

Proverbe 24:19

Să nu te mânii pe cel rău, Nu pizmui avutul său.

Proverbe 24:21

Tu teme-te de Dumnezeu Și de-mpărat, copilul meu! Nu te-aduna cu cei stricați, Cu oamenii ne-astâmpărați!

Proverbe 28:14

Acela cari, necontenit, Se teme, este fericit; Dar inima de-și împietrește, Nenorocirea îl lovește.

Proverbe 3:31

Din parte-i. Să nu pizmuiești Pe-asupritor, ci să-ți ferești Picioarele, de calea lui,

Qohelet 5:6

Nu-ți lăsa gura, în păcat, Să te împingă și să spui Către trimisul Domnului: „Pripitu-m-am! Îmi e prea greu!” Să nu mânii pe Dumnezeu, Cumva, prin vorba gurii tale, Ca El să nu afle cu cale – Atunci când e înfuriat – Să nimicească ce-ai lucrat.

Qohelet 5:7

De-n vise e deșertăciune, Nu mai puțin se poate spune Că e în vorbe. Dragul meu, Tu teme-te de Dumnezeu!

Fapte 9:31

Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

1 Petru 1:17

Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.