Proverbe 22:22 - Biblia în versuri 2014

²² Nu despuia pe cel sărac Doar pentru că nu-ți e pe plac A lui umilă sărăcie. Pe amărâtul ce-o să-ți vie La poartă, să îl ocrotești Și nu cumva să-l asuprești!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Nu-l jefui pe sărac pentru că este sărac și nu-l asupri pe cel nevoiaș care stă la poarta cetății,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Nu exploata săracul profitând de faptul că este o persoană defavorizată; și nu îți însuși puținele lucruri pe care le are omul de la poarta orașului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Nu-l despuia pe cel sărac, pentru că este sărac, și nu-l strivi pe cel umil la poartă!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, și nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Nu despuia pe sărac pentru că este sărac, nici nu apăsa pe cel necăjit la poartă;

Proverbe 22:22 Mawu Ofanana

Iov 31:16

Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei

Iov 31:21

A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –

Exodul 23:3

De-asemeni, să nu-l părtinești Pe cel sărac, dacă vorbești, Când ești chemat la judecată – Vorba să-ți fie-adevărată.

Exodul 23:6

Nu te atinge, niciodată – Când ai să fii la judecată – De dreptul care îi revine Săracului – așa e bine.

Proverbe 21:7

Sunt măturați de silnicie Cei răi, căci după cum se știe, Lor nici dreptatea nu le place, Nici lucru drept nu vor a face.

Proverbe 22:16

De cineva îl asuprește Pe cel sărac când își dorește Ca avuția să-și sporească, Acela o să sărăcească, Căci va plăti, neîncetat, Unuia care-i mai bogat.

Isaia 10:2

Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!

Езекиел 22:29

Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!

Levitic 19:13

Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.

Levitic 25:17

Nu vă-nșelați dar, între voi, Ci temeți-vă mai apoi, De Domnul vostru, tot mereu. Eu sunt al vostru Dumnezeu!

Zaharia 7:10

Pe văduve le ocrotiți! Pe cei orfani nu-i asupriți, Nici pe săracul de la voi Și nici pe cel străin apoi! Nimeni să nu gândească rău, În inimă, de frate’ său!

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Deuteronom 23:16

Ci dacă robu-acela vine Și se va așeza la tine, Să-l lași să stea-n mijlocul tău Așa precum e placul său. Într-o cetate, dintre-a tale – Unde el va găsi cu cale – Acolo să îl găzduiești Și nu cumva să-l asuprești.