Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 22:11 - Biblia în versuri 2014

11 Omul cu inima curată, Multă bunăvoință-arată, Fiind al împăratului

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze va fi prieten cu regele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Omul căruia îi place să aibă inima curată și care vorbește binevoitor, va fi prieten cu regele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Regele este prietenul celui care iubește curăția inimii și are har pe buzele sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Cel ce iubește curățenia inimii, pe ale cărui buze este har, împăratul va fi prietenul său.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 22:11
17 Mawu Ofanana  

La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.


Căci a ajuns acest Iudeu A fi întâiul așezat, În cinste, după împărat. Era de vază-ntre Iudei Și foarte prețuit de ei, Căci fericire-a căutat, Pentru-al său neam, neîncetat, Voind mereu, prin vorba lui, Doar binele, poporului.


Privirea mea va fi-ndreptată Asupra credincioșilor Din țara mea și-al meu popor. Numai de cel neprihănit, Am să fiu eu, mereu, slujit.


Cel care poate să arate Că are mâini nevinovate, Acel care mereu arată Că are inima curată, Cel care poate ca să spună Că al său suflet – spre minciună – Nu se arată aplecat, Cel care strâmb nu a jurat Căci n-a voit ca să înșele Prin jurămintele acele,


Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.


Plăcerea împăratului E într-o slugă chibzuită; Dar sluga cari e dovedită Că de ocară e cuprinsă, De-a lui mânie e atinsă.


Plăcută-i împăraților Gura neprihăniților, Căci ei pe-aceia îi iubesc Care, neprihănit, vorbesc.


Prieten. Ochii Domnului Păzesc pe cel ce-are știință, Și-nfruntă-apoi, cu iscusință Cuvintele celui stricat.


Ale-nțeleptului cuvinte Plăcute sunt. Cel fără minte, Cu vorbele sale deșarte, Te va apropia de moarte.


Șadrac, Meșac și a urmat Și Abed-nego – de îndat’ – O mare cinste-au dobândit De la-mpărat și – negreșit – De-aceeași cinste, ne-ncetat, În Babilon s-au bucurat.


Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu.


De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa