Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 21:4 - Biblia în versuri 2014

4 Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Ochii trufași și inima arogantă, candela celor răi, acestea sunt păcate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Privirea sfidătoare și inima arogantă sunt sursa de lumină a celor răi. Dar acestea sunt păcate!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ochii semeți și inima arogantă, candela celor vinovați este păcat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Privirile trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Ochii semeți și inima îngâmfată, adică candela celor răi, este păcat.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 21:4
20 Mawu Ofanana  

Stinsă-i lumina celui rău, Iar flacăra focului său Nu are să mai strălucească.


Bezna are să-i stăpânească Cortul – lumina va muri, Iar candelei îi va pieri Sclipirea blândă-a focului, Ce pâlpâia de-asupra lui.


Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.


Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.


Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Căci cel de rele făcător, Lipsit este, de viitor.


Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.


Sunt șase lucruri rău privite De Dumnezeu, ba sunt urâte Chiar șapte lucruri, pot a spune:


Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.


Domnul a glăsuit apoi: „Fetele care sunt la voi – Fiice al Sionului – În mijlocul poporului Umblă cu gâturile-ntinse, Mândre și cu priviri aprinse De pofte. Iată că pășesc Mărunt și că își zornăiesc Verigile de la picior. De-aceea, creștetele lor,


Ochiul e-a trupului lumină; De-i sănătos, îți va fi plină, De ea, ființa ta, întreagă. Dacă „lumina” ți-e beteagă, Întregul trup ți-e-ntunecat.


Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Însă, cel care s-a-ndoit – Și a mâncat – e osândit, Căci el, nu din încredințare, Mănâncă, din acea mâncare. Vă spun dar, să se știe bine, Că tot ceea ce nu ne vine Dintr-o încredere, luat Are să fie, drept păcat.”


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa