Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 20:6 - Biblia în versuri 2014

6 Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Mulți oameni își proclamă loialitatea, dar cine poate găsi un om credincios?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Mulți oameni consideră că au bunătate; dar cine poate găsi un om serios și consecvent în seriozitatea lui?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Mulți oameni se numesc oameni de bunăvoință; dar cine va găsi un om fidel?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Cei mai mulți oameni își vor vesti fiecare bunătatea sa, dar cine va afla pe bărbatul credincios?

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 20:6
16 Mawu Ofanana  

Doamne, vino în ajutor, Căci oamenii evlavioși Se duc acum și – iată – mor Cei ce se-arată credincioși.


Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.


Sfatul care e așezat În inimă-i asemănat Cu apele adânci, din care Cel priceput știință are, Atunci când vremea o să vină Să scoată ce-i bun, la lumină.


Cum norii fără ploaie sânt Purtați, mereu, pe-aripi de vânt, La fel este și omul care Se laudă în gura mare – Dar pe nedrept – cu lucrul lui Și dărnicia brațului.


Să nu te lauzi tu, cumva, Ci lasă pe altcineva. Nu ale tale buze-i bine Ca să te laude pe tine, Ci laudele, dacă-ți vin, Mai bune-s de la un străin.


Mult încercat de trudă-am fost, Dar n-am dat peste ce-am dorit; Căci dintr-o mie, am găsit Un singur om care să-mi steie În față, dar nici o femeie.


„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci


Deci, Fariseu-n rugăciune, În sine, a-nceput a spune: „O, Dumnezeul meu Cel Sfânt, Îți mulțumesc, că eu nu sânt La fel ca alții: hrăpăreți Și preacurvari, răi, ori nedrepți, Sau ca acest vameș sărman!


Petru a spus, nedumerit: „Iată că noi am părăsit Tot ce-am avut și Te-am urmat!”


Vă spun că timpul se-mplinește Și le va face, în curând, Dreptate. Dar atuncea când Veni-va Fiul omului, Pe bulgărul pământului, Va mai găsi El vreo ființă, În care va mai fi credință?”


Petru răspunse: „Doamne, eu, Cu Tine-oriunde, merg, mereu! Și-n temniță-am să Te urmez, Și-n moarte! Ăsta-i al meu crez!”


Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”


„Iată dar, fraților, vă spun, Precum că am ajuns nebun; Dar trebuie mărturisit, Că eu am fost, de voi, silit. Voi trebuia – dragii mei frați – Pe mine, să mă lăudați; Căci chiar dacă nu sunt nimic, Nu-s mai prejos – pot ca să zic – Față de-apostolii veniți, Și-atât de minunați găsiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa