Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 2:22 - Biblia în versuri 2014

22 Cât despre cei răufăcători, Sunt nimiciți și-afară scoși. La fel și cei necredincioși, Din țară vor fi smulși și ei Și-asemeni lor, toți cei mișei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 dar cei răi vor fi nimiciți din țară, și cei necredincioși vor fi smulși din ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Dar cei răi vor fi îndepărtați din țară; și cei necredincioși vor fi smulși din ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Dar cei vinovați vor fi șterși de pe pământ, iar cei mincinoși vor fi îndepărtați de pe el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 dar cei răi vor fi nimiciți din țară și cei necredincioși vor fi smulși din ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Dar cei răi vor fi stârpiți din țară și cei necredincioși vor fi dezrădăcinați din ea.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 2:22
20 Mawu Ofanana  

Domnul va pune-n Israel Alt împărat, în urmă, care – Întreaga casă ce o are Ieroboam – o s-o lovească Până când o s-o nimicească Și are s-o prefacă-n scrum. Dar nu se-ntâmplă, chiar acum, Lucrul pe care l-am vestit?


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.


Aceia cari păcătoși sânt Să piară-acum, de pe pământ, Iar toți cei răi să nu mai fie, Ci morți s-ajungă, pe vecie! Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Toți cei ce-n lume vă aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!


Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, În a Lui pază sunt, mereu, Iar toți cei răi vor fi loviți, De către El și nimiciți.


Cei răi cu toți-au să dispară – Dușmanii Domnului Ceresc, Precum pășunile-au să piară – Și ca un fum se risipesc.


Cei care-s binecuvântați De Domnul, țara stăpânesc; Dar cei care sunt blestemați, Prin a fi nimiciți sfârșesc.


Fiindcă Dumnezeu iubește Dreptatea, iar pe toți ai Lui, Nicicând El nu îi părăsește: Ei sunt în paza Domnului. Cel rău zdrobit are să fie – Sămânța lui, de-asemenea;


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”


Doar rele. Cel neprihănit Rămâne-va de neclintit; Însă cei răi, toți, au să piară Și nu vor locui în țară.


Neprihănirea-l cârmuiește Pe cel cinstit și-l ocrotește; Dar viclenia celui rău Aduce-va sfârșitul său.


Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.


Pe oamenii ăstui popor, Domnul i-a smuls din țara lor, În mare grabă, cu mânie Ce răspândea, în jur, urgie. În altă țară, i-a mutat Și-acolo, până azi, au stat.”


Când tu, în țară, vei veni – Încet, încet – va izgoni, Domnul, pe neamurile care Vor fi într-ale ei hotare. Nu le vei nimici deodată, Ca nu cumva, suflarea toată, A fiarelor de pe câmpie, Să se-nmulțească și să vie În contra ta, făcându-ți rău.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa