Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 2:13 - Biblia în versuri 2014

13 La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 de cei ce părăsesc cărările dreptății, ca să umble pe căile întunericului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Vei sta departe de cel care abandonează potecile dreptății ca să meargă pe drumurile întunericului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 de cei care părăsesc cărările dreptății ca să meargă pe căile întunericului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 de cei ce părăsesc căile neprihănirii ca să umble în căile întunericului,

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 2:13
21 Mawu Ofanana  

Dar oamenii s-au rătăcit. Netrebnici, toți s-au dovedit. Nu este unul care ține Drumul cel drept, făcând doar bine. Domnul privește în zadar, Căci nu e nici unul măcar.


Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.


Dar ei nimic n-au priceput. Nu știu nimic, căci le-a plăcut Doar întunericul în care S-au rătăcit, fără-ncetare. Prin felu-n care s-au purtat, Fi-va pământul clătinat.


Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare.


Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.


Așa precum le este firea, Ei nu cunosc a păcii cale, Nici binefacerile sale. Dreptatea nu îi însoțește. Sucit, al lor drum se vădește. Omul acel care apucă Pe a lor cale să se ducă, Nu va cunoaște niciodată, Ce este pacea-adevărată.


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Nelegiuiri doar săvârșește Și o să moară, se vădește Precum că moartea i-a venit, Căci făr’delegi a săvârșit.


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


Veni un om al Domnului – Ioan era numele lui.


Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.


Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa