Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 19:9 - Biblia în versuri 2014

9 Un martor mincinos nu are Nici o speranță de scăpare, Ci au să fie pedepsiți Toți mincinoșii dovediți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit și cel ce răspândește minciuni va pieri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Martorul fals nu va rămâne nepedepsit; și cel care spune minciuni, va fi distrus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Martorul mincinos nu va fi considerat curat, iar cel care răsuflă minciuni va pieri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni va pieri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Martorul mincinos nu va fi socotit nevinovat și cel ce spune minciuni va fi pierdut.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 19:9
16 Mawu Ofanana  

Gura cari adevăr doar are, E întărită, pe vecie; Numai o clipă o să ție Limba celui care mințește.


Martorul care a mințit, Are să fie pedepsit Pentru că toți aceia care Sânt mincinoși, nu au scăpare.


Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește.


Omul care-n mărturisire Martor nedrept s-a dovedit, Și pe acel care-a stârnit, Cu voie – spre-ai vedea certați – Sfadă și ură, între frați.


Voi, prin minciuni, necontenit, Mâhniți pe cel neprihănit, Deși Eu nu l-am întristat. Voi, să-ntăriți, ați căutat, Brațele celui ce e rău. N-ați încercat, din drumul său, Să îl întoarceți înapoi, Viață făgăduindu-i voi.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa