Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 19:7 - Biblia în versuri 2014

7 Frații, pe fratele sărac, Îl vor urî; deci, de pe plac Nu le e fraților defel, Cu-atât mai mult atunci, de el, Prietenii se depărtează! El, către ei, se îndreptează Cu vorbe rugătoare dar, Nu-l iau în seamă și dispar.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El încearcă să le vorbească, dar ei îl evită.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cel sărac este abandonat de toate rudele lui. Cu atât mai mult se comportă așa prietenii lui. El li se adresează formulând cereri; dar ei îl ignoră.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Toți frații celui necăjit îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui! El îi urmărește prin cuvinte, dar ei nu sunt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Toți frații săracului îl urăsc: cu cât mai mult se depărtează de el prietenii săi! El aleargă după ei cu vorbe, dar s‐au dus!

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 19:7
15 Mawu Ofanana  

Prietenii și toți acei Cari fost-au cunoscuții mei, De rana mea s-au depărtat Iar neamurile mi-au plecat.


Cei care vor să mă omoare Îmi întind curse la picioare; Cei ce-mi voiesc nenorocirea, Cu răutăți doar, umplu firea Și toată ziua se vădesc Cum că înșelăciuni urzesc.


Prietenii mi-ai depărtat; Tovarășii mi-ai alungat. Cei ce-mi erau apropiați – Acuma – au fugit, speriați.


Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.


Averea-i casă întărită Pentru bogat; dar socotită Pricină de nenorocire, Ducându-i sigur la pieire, E sărăcia – precum știți – Pentru toți cei nenorociți.


Omul sărac ce-o duce rău, Urât e și de-amicul său; Dar omul care e bogat, De mulți amici e-nconjurat.


Săracul va vorbi rugând; Însă bogatul – răspunzând – Asprime-n vorba sa va pune.


Averea, prieteni, dobândește, Dar pe sărac îl părăsește Chiar cel pe care l-a crezut Că, de prieten, l-a avut.


Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


Nu-l părăsi pe-amicul tău, Și nici pe cel al tatălui; Însă, în casa fratelui, Să nu te duci când îți e rău, În ziua necazului tău.


Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa