Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 19:17 - Biblia în versuri 2014

17 Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe Domnul, iar El îi va răsplăti binefacerea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Cine are milă de sărac, Îl împrumută pe Iahve; și El îi va recompensa binefacerea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Cine are milă de cel sărac îl împrumută pe Domnul și el îi va da răsplată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Cel ce se îndură de sărac împrumută pe Domnul și el îi va plăti înapoi fapta bună.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 19:17
21 Mawu Ofanana  

Voiesc – îndată – să se știe Că patru miei va da-napoi, Din turmele sale de oi, Săracului nedreptățit!”


Vegheat e el, de Dumnezeu, Și-n viață e ținut, mereu. Omul acela, negreșit Că pe pământ, e fericit. Dușmanii săi nimic nu-i fac Pentru că el – la al lor plac – Nu e lăsat de Dumnezeu,


Milos e și îndurător, Față de cel ce e lipsit Și-asemeni de nenorocit. Sprijin va da săracilor Și o să scape viața lor.


Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.


Cel care își disprețuiește Aproapele, păcătuiește; Dar cei miloși sunt fericiți Căci milă-au de nenorociți.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


Milosu-i binecuvântat, Căci pâine, la săraci, a dat.


Cel care s-a milostivit Și pe sărac l-a ajutat, De lipsă nu va fi-ncercat; Dar celui ce nu vrea să-l vadă, Pe cap, blesteme au să-i cadă.


Cine averea își sporește Prin camătă, o dobândește Pentru acel cari milă are De cei săraci, în strâmtorare.


Pâinea pe ape să-ți arunci Și vei putea vedea atunci, Că multă vreme vei umbla Și-apoi, din nou, o vei afla.


Împarte-ți-o-n multe bucăți – Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți – Pentru că tu n-ai nici o știre Când vine vreo nenorocire, Ca să lovească-acest pământ


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


Dați cui vă cere, căci, apoi, La rândul vost’, primiți și voi; Ba mai mult, o să căpătați În plus! De astfel vă purtați, În sân, are să vi se pună Mai mult, cu o măsură bună. Măsura cu care-ați lucrat – Când altora le-ați măsurat – E folosită, mai apoi, Să măsoare și pentru voi!”


„Când seceri și când vei uita Un snop, pe câmp – în urma ta – Nu te întoarce după el. Rămâne ca snopul acel, Să fie al orfanului, De-asemeni al străinului Și-al văduvei, iar Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Lucrările mâinilor tale, Ce le vei face, pe-a ta cale.


Nu după daruri, umblu eu, Ci dimpotrivă, cat mereu, Câștigul care prisosește, Și vouă, doar, vă folosește.


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa