Proverbe 19:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Acel care o să păzească Porunca, sufletu-și păzește; Dar cel care se rătăcește – Când drumul nu și l-a vegheat – De-al morții sol, va fi luat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Cine păzește porunca își păzește viața, dar cine disprețuiește căile Lui va muri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Cine ia în considerare sfaturile, își protejează viața; dar cine trăiește neatent (la ele), va muri.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Cel care păzește porunca are grijă de sufletul său, dar cine disprețuiește căile sale va muri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Cine păzește porunca își păzește sufletul; cine nu veghează asupra căii sale va muri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Cel ce păzește porunca își păzește sufletul; dar cel ce își disprețuiește căile va muri.

Proverbe 19:16 Mawu Ofanana

Iov 5:2

Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.

Psalmi 103:18

Această bunătate – iată – De-asemenea e arătată Față de cei care păzesc Al Său cuvânt și împlinesc Poruncile lui Dumnezeu Și legământul Lui, mereu.

Proverbe 13:13

Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.

Proverbe 15:32

Acel care mustrărilor Întoarce spatele, vădește Că sufletu-și disprețuiește; Cel cari mustrări va asculta, Pricepere va căpăta.

Proverbe 16:17

Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.

Proverbe 21:16

Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare.

Proverbe 21:23

Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.

Proverbe 22:5

Drept curse, spini pe cale are Stricatul; însă acel care Vrea sufletul să și-l păzească, Va încerca să le-ocolească.

Proverbe 29:18

Când nu există nici o știre Dată printr-o descoperire Dumnezeiască, fără frâu Este poporul, în desfrâu; Dar fericire dobândește Cel care legea o păzește!

Proverbe 3:1

Tu, fiul meu, vezi nu uita Ce-ți spun eu, și-n inima ta Păstrează sfaturile mele. Mare folos îți aduc ele,

Qohelet 12:13

Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,

Qohelet 8:5

Păzește-i-o, de nu vrei ca Să fii prins de nenorocire, Căci înțeleptul are știre Când vreme e, de judecată.

Ieremia 7:23

Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”

Езекиел 33:5

Deci dacă el a auzit Semnalul, dar nu s-a ferit, Atunci sângele omului Cădea-va peste capul lui. Dar dacă omul se ferește, Atuncea viața-și izbăvește.

Matei 16:26

Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?

Luca 10:28

„Bine-ai răspuns”, i-a zis Iisus, „Să faci așa precum ai spus, Și-atuncea, o să dobândești Veșnica viață, cum dorești.”

Luca 11:28

Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”

Ioan 14:15

„De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!

1 Corinteni 7:19

Tăierea – printre cei din jur – Sau netăierea, eu vă zic Precum că nu este nimic. Poruncile lui Dumnezeu, Păzite trebuiesc, mereu, Căci importante, pe pământ, Numai cuvintele Lui sânt.

1 Ioan 3:22

Tot ce vom cere noi atunci – Căci ținem ale Lui porunci, Făcând ceea ce-i place Lui – Primim, din mâna Domnului.

1 Ioan 5:3

Căci dragostea de Dumnezeu Șade în a-I păzi, mereu, Poruncile ce ni le-a dat. Iar după cum am observat, Poruncile Lui nu sunt grele Și pot a fi păzite ele.

Revelația 22:14

Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!